ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2265/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2265/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând asupra
conflictului negativ de față;
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări
sociale sub nr. 5914/63/2011 reclamantul P.C.V. a solicitat în contradictoriu
cu pârâta Casa de Pensii a M.A.I. să se dispună anularea deciziei de pensie din
27 decembrie 2010 emisă de intimată, menținerea drepturilor sale de pensie
stabilite anterior emiterii acesteia și să i se plătească diferența de pensie
cu dobânda legală calculată de la 1 ianuarie 2011, până la repunerea în plată.
Prin sentința civilă
nr. 4344 din 28 martie 2011 s-a admis excepția necompetenței teritoriale. S-a
dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Pe rolul acestei
instanțe cauza s-a înregistrat la data de 9 mai 2011, stabilindu-se prim termen
la data de 6 decembrie 2012. Din oficiu, instanța a dispus preschimbarea
termenului de judecată la data de 12 ianuarie 2012, când a invocat excepția
necompetenței sale materiale.
Tribunalul București,
secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă
nr. 284 din 12 ianuarie 2012 a declinat, la rândul său competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj și, constatând ivit
conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin.
(3) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Dolj pentru argumentele ce succed.
Dispozițiile art. 154
din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr.
19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența
teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări
sociale. Într-o primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva
C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii
sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are
domiciliul sau sediul reclamantul. Din contră, în situația în care pârâtul este
altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că
va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are
domiciliul sau sediul pârâtul.
Prevederile potrivit
cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul
reclamantului reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun,
derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al
pensionarilor în litigiile ce privesc stabilirea pensiilor.
Trebuie precizat că
față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de
case de pensii sectoriale care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale
fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I.
și S.R.I., structuri care au fost desființate. Potrivit art. 135 din lege
„atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc
prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M.M.F.P.S., M.A.N., M.A.I. și S.R.I.,
adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi”.
Cum în speță, cererea
a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă
prima teză a textului legal menționat potrivit căreia competența revine
instanței în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv
Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 martie 2012.