ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2264/2012

Deliberând asupra conflictului negativ de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 5057/63/2011, reclamantul F.I.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a M.A.I. să se dispună anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010 emisă de intimată, menținerea drepturilor sale de pensie stabilite anterior emiterii acesteia și să i se plătească diferența de pensie cu dobânda legală aferentă. Prin sentința civilă nr. 2995 din 2 martie 2011 s-a admis excepția necompetenței teritoriale. S-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pe rolul acestei instanțe cauza s-a înregistrat la data de 9 mai 2011, stabilindu-se prim termen la data de 11 octombrie 2012. Din oficiu, instanța a dispus preschimbarea termenului de judecată la data de 26 ianuarie 2012, când a invocat excepția necompetenței sale materiale. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 788 din 26 ianuarie 2012 a declinat, la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj și, constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj pentru argumentele ce succed. Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Într-o primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Din contră, în situația în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al pensionarilor în litigiile ce privesc stabilirea pensiilor. Trebuie precizat că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. și S.R.I., structuri care au fost desființate. Potrivit art. 135 din lege „atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M.M.F.P.S., M.A.N., M.A.I.

și S.R.I., adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi”. Cum în speță, cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului legal menționat potrivit căreia competența revine instanței în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2012.