ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7419/2012

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 14 februarie 2011, contestatoarea V.R. a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând instanței anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010 emisă de intimată, menținerea drepturilor de pensie stabilite anterior și plata diferențelor rezultate urmare a recalculării, la care să se adauge dobânda legală calculată de la data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei anterioare. Prin sentința civilă nr. 4876 din 04 aprilie 2011, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pe rolul secției a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 20 septembrie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București. Prin sentința civilă nr. 7265 din 20 septembrie 2012, Tribunalul București a admis excepția necompetentei teritoriale și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut că art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului.

Totodată, potrivit art. 156, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit alin. (2). Dispozițiile C. proc. civ. constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice, potrivit art. 721 C. proc.

civ. S-a reținut că pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind Legea nouă nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. În consecință, în baza art. 158 și următoarele C. proc. civ., raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, instanța a constatat că aparține Tribunalului Dolj, în circumscripția căruia se află domiciliul reclamantului, competența de soluționare a cererii formulate în contradictoriu cu casa sectorială de pensii, motiv pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Constatând intervenit conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art. 21 și art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea argumentelor ce succed: Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de Ministerul Administrației și Internelor. Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 14 februarie 2011. În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la momentul introducerii acțiunii și nu la momentul emiterii deciziei de recalculare a pensiei.

La data sesizării instanței, respectiv 14 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, care abrogase Legea nr. 19/2000, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei raza teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". Trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor la Legea nr. 19/2000 nu poate ultraactiva dispozițiile acesteia din urmă în lipsa unor prevederi exprese, atât timp cât la data sesizării instanței era abrogată prin Legea nr. 263/2010, care o înlocuia astfel.

În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2012.