ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7419/2012

Asupra conflictului de competență constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dolj la data de 14 februarie 2011, contestatoarea V.R. a chemat în judecată pe intimata

Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând instanței

anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010 emisă de intimată, menținerea

drepturilor de pensie stabilite anterior și plata diferențelor rezultate urmare

a recalculării, la care să se adauge dobânda legală calculată de la data de 01

ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei anterioare.

Prin sentința civilă nr. 4876 din 04

aprilie 2011, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, pe rolul secției a VlII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000.

După declinare, cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, iar la termenul de judecată din data de 20 septembrie 2012, instanța, din

oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 7265 din 20

septembrie 2012, Tribunalul București a admis excepția necompetentei teritoriale

și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În

motivarea hotărârii, tribunalul a reținut că art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act

normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct

de

vedere teritorial competența de soluționare

a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială

se află domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156, prevederile

prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează

cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede

că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare,

și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs

de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua

să fie judecate de acele instanțe, potrivit alin. (2). Dispozițiile C. proc.

civ. constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile

prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice,

potrivit art. 721 C. proc. civ.

S-a reținut că pentru stabilirea competenței

teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării

instanței, aceasta fiind Legea nouă nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de

23 decembrie 2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156

din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010.

În

consecință, în baza art. 158 și următoarele C. proc. civ.,

raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, instanța a constatat că aparține

Tribunalului Dolj, în circumscripția căruia se află domiciliul reclamantului, competența

de soluționare a cererii formulate în contradictoriu cu casa sectorială de pensii,

motiv pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Constatând intervenit conflictul negativ

de competență, Tribunalul

București, în conformitate

cu art. 21 și art. 22 C. proc. civ. a înaintat

cauza

Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Regulatorul de competență urmează a fi

pronunțat în favoarea

Tribunalului Dolj, în considerarea argumentelor

ce succed:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei

de recalculare a pensiei în

baza Legii nr. 119/2010, emisă de Ministerul

Administrației

și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la data

de 27 decembrie 2010, iar sesizarea

instanței s-a făcut la data

de 14 februarie 2011.

În

stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze

prezenta

cauză, trebuie avute în vedere dispozițiile

legale în vigoare la momentul

introducerii acțiunii și nu

la momentul emiterii deciziei de recalculare a

pensiei.

La data sesizării instanței, respectiv

14 februarie 2011, erau în vigoare

prevederile art. 154 din Legea

nr. 263/2010, care abrogase Legea nr. 19/2000,

conform

cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de

pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei

raza teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor la Legea nr. 19/2000 nu poate

ultraactiva dispozițiile acesteia din urmă în lipsa unor prevederi exprese, atât

timp cât la data sesizării instanței era abrogată prin Legea nr. 263/2010, care

o înlocuia astfel.

În

considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul

are domiciliul în județul Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta

revine Tribunalului Dolj.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2012.