ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3395/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3395/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ de competență,
din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
Dolj, contestatorul F.N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Casa
de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, anularea deciziei de pensie
din 31 decembrie 2010, menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia
din 20 septembrie 2006 și plata diferențelor, precum și dobânda legală calculată
de la data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei din 20
septembrie 2006.
Prin sentința civilă nr. 3190/2011 din
07 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost admisă excepția necompetenței
teritoriale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului București, motivat de faptul că, în speță, sunt
aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii
deciziei a cărei suspendare se solicită.
Pe rolul Tribunalului București, secția
a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost înregistrată sub
nr. 22677/3/2011.
Intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului
Apărării Naționale București a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția
de necompetență
teritorială
a Tribunalului București, solicitând admiterea excepției și declinarea competenței
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Prin sentința civilă nr. 3913 din 27 aprilie
2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări
sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
În
motivarea hotărârii, având în vedere dispozițiile art. 154
alin. (1) și art. 156 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii,
act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, coroborat cu prevederile
art. 725 și art. 727 C. proc. civ., Tribunalul București a reținut, în esență, că,
pentru stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze, prezintă interes
legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței.
Cum aceasta este Legea nr. 263/2010, și
cum această lege, intrată în vigoare la data de 01 ianuarie 2011, a modificat norma
de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care, de altfel,
a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, instanța a constatat
că, în speță, competența de soluționare cererii formulate în contradictoriu cu Casa
de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale București aparține Tribunalului
Dolj, în circumscripția căruia se află domiciliul reclamantului.
Constatându-se ivit conflictul negativ
de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru
pronunțarea regulatorului de competență.
Înalta Curte, constatând existența unui
conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă
necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22
alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea
Tribunalului Dolj competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele
considerente:
Înalta Curte constată că reclamantul F.N.
a învestit instanța cu o cerere prin care solicită anularea deciziei de pensie
din 31 decembrie 2010, menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia
din 20 septembrie 2006 și plata diferențelor, precum și dobânda legală calculată
de la data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei din 20
septembrie 2006.
Este adevărat că decizia a cărei suspendare
se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, dar este
de necontestat că F.N. a depus cererea de anulare la instanța de la domiciliul reclamantului
pensionar la data de 01 februarie 2011, și, prin urmare, după intrarea în vigoare
a Legii nr. 263/2010.
Dispozițiile art. 196 lit. a) din legea
anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere
prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare
a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reținut că, potrivit art. 156 din
Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența
de soluționare a cererilor formulate împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări
Sociale sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului
Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și
Internelor și Serviciului Român de Informații),
sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau
sediul reclamantul.
Conform art. 725 C. proc. civ., normele
de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea
nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.
Totodată, în raport și de prevederile
art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate
ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege
ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.
Astfel, având în vedere că în speța de
față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se
află în Craiova, județul Dolj, instanța reține competența teritorială pentru soluționarea
cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
În consecință, față de considerentele anterior
expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează
a stabili competența de soluționare a cererii formulată de contestatorul F.N. în
favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2012.