ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7417/2012

Asupra conflictului de competență constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dolj la data de 01 februarie 2011, sub nr. 4820/63/2011 contestatorul I.G.G. în

contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației

și Internelor, a solicitat instanței anularea deciziei de pensie din 27 decembrie

2010 emisă de intimată, menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia

din 13 mai 2009 și plata diferențelor dintre pensia stabilită anterior și pensia

militară, cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 01 ianuarie 2011 până

la repunerea în plată a deciziei din 13 mai 2009.

Prin sentința civilă nr. 3458 din 11

martie 2011, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, pe rolul secției a VlII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000.

După declinare, cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, iar la termenul de judecată din data de 01 octombrie 2012, instanța, din

oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 7744 din 01

octombrie 2012, Tribunalul București a admis excepția necompetentei teritoriale

și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivarea hotărârii, Tribunalul a reținut

că domiciliul contestatorului I.G. este în municipiul Craiova, județul Dolj și potrivit

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul."

La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de caselor teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale (fostele case

de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor

și S.R.I.) a fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei suspendare se solicită

a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare

fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului pensionar la data de

01 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă

a Legii nr. 19/2000.

Normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare potrivit art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010

sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc.

civ.

Când o lege specială (nr. 19/2000) care

reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență,

este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și aveam o altă lege specială (nr.

119/2010) care face trimite la normele de competență din legea abrogată, se aplică

noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Constatând intervenit conflictul negativ

de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art. 21 și art. 22 C.

proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării

acestuia.

Regulatorul de competență urmează a fi

pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,

emisă de Ministerul Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la data

de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 01 februarie

2011.

În stabilirea instanței competentă teritorial

să soluționeze prezenta cauză, trebuie avute în vedere dispozițiile legale în vigoare

la momentul introducerii acțiunii și nu la momentul emiterii deciziei de recalculare

a pensiei.

La data sesizării instanței, respectiv

1 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, care

abrogase Legea nr. 19/2000, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul" .

Trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor la Legea nr. 19/2000 nu poate

ultraactiva dispozițiile acesteia din urmă în lipsa unor prevederi exprese, atât

timp cât la data sesizării instanței era abrogată prin Legea nr. 263/2010, care

o înlocuia astfel.

În considerarea celor ce preced, având

în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Dolj, competența soluționării

acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2012.