ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 990/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj la data de 11 februarie 2011, contestatorul I.N. a solicitat,

în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de pensie

nr. 94146 din 31 decembrie 2010, cât și Deciziei nr. 94146 din 04 ianuarie

2011, emise de intimată, menținerea drepturilor la pensie anterior stabilită și

plata diferențelor cu dobânda legală aferentă.

Prin Sentința nr.

3750 din 16 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din

oficiu, declinând competența de soluționare a contestației în favoarea

Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr.

19/2000.

După declinare, cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 11

decembrie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței

teritoriale a Tribunalului București.

Prin Sentința civilă

nr. 11102 din 11 decembrie 2012, Tribunalul București a admis excepția

necompetentei teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivarea

hotărârii, tribunalul a reținut că domiciliul contestatorului I.N. este în

municipiul Craiova, județul Dolj și potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr.

263/2010, "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul."

La intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau de casele de

pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale,

Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată, în

sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

S-a reținut că

cererea de anulare a fost formulată la instanța de la domiciliul

contestatorului la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Prin urmare, s-a

constatat că instanța competentă teritorial este cea determinată conform art.

154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, deci instanța de la domiciliul ori sediul

reclamantului.

Constatând intervenit

conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art.

21 și art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și

Justiție în vederea soluționării acestuia.

Cu privire Ia

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în

baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii și anume, Casa de

Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Deciziile contestate

au fost emise la data de 31 decembrie 2010 și 4 februarie 2011, iar sesizarea

instanței s-a făcut la data de 11 februarie 2011.

Este adevărat că la

data emiterii deciziilor contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011,

conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 11 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate

împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste

cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 februarie 2013.

Procesat

de GGC - NN