ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6808/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6808/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Dolj sub nr. 4803/63/2011, la data de 1 februarie 2011,
contestatorul C.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de pensii
sectorială a Ministerului Apărării Naționale, ca prin hotărârea ce se va
pronunța să se dispună anularea Deciziei de pensie din 31 decembrie 2010 emisă
de intimată și menținerea pensiei stabilite anterior, plata diferențelor de
pensie cu dobânda legală aferentă.
Prin Sentința civilă
nr. 2889 din 1 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și
asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din
oficiu, declinând competența de soluționare a contestației în favoarea
Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr.
19/2000.
După declinare, cauza
a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte
de muncă și asigurări sociale sub nr. 30239/3/2011, la data de 26 aprilie 2011.
La termenul de
judecată din data de 25 iunie 2012, instanța a invocat din oficiu excepția
necompetenței teritoriale a Tribunalului București.
Prin Sentința civilă
nr. 6101 din 25 iunie 2012, Tribunalul București a admis excepția necompetentei
teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Dolj.
În motivarea
hotărârii, tribunalul a reținut că domiciliul contestatorului C.M. este în
municipiul Craiova, jud. Dolj și, potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr.
263/2010, "Cererile îndreptate împotriva casei naționale de pensii
publice, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii
sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are
domiciliul ori sediul reclamantul."
La intrarea în
vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor
cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau de casele de
pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale,
Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații) a
fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluționează de
către instanța de la domiciliul reclamantului.
Decizia a cărei
suspendare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr.
119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul
contestatorului pensionar la data de 1 februarie 2011, după intrarea în vigoare
a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
Când o lege specială
(nr. 19/2000) care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu
privire la competență, este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și aveam o
altă lege specială (nr. 119/2010) care face trimite la normele de competență
din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la
data intrării ei în vigoare.
O lege abrogată nu
poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de
noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare,
chiar și prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului pentru o judecată
echitabilă statuează respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul
judecății.
Constatând intervenit
conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art.
21 și art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și
Justiție în vederea soluționării acestuia.
Cu privire la
conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:
Cererea dedusă
judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în
baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de
pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Decizia contestată a
fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la
data de 1 februarie 2011.
La data emiterii
deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156
prevedea că "Cererile îndreptate împotriva casei naționale de pensii și
asigurări sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".
Legea nr. 19/2000 a
fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie
2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data
sesizării instanței, și anume 1 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.
263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.
Astfel, potrivit
alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate
împotriva casei naționale de pensii publice, a caselor teritoriale de pensii
sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei
rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit
alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu
intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare
a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care
sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat
în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul
reclamantului.
Raportat la
dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de
procedură civilă sunt de imediată aplicare, se reține că norma de competență
aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în
vigoare la data sesizării instanței.
Cum, în speță,
instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,
iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se
adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă
teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv
Tribunalul Dolj.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - CL