ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 69/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj sub nr. 6500/63/2011, reclamantul N.C.C. a chemat în judecată

pe pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând

instanței să dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie

2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, menținerea

deciziei din 03 iunie 2003 privind calcularea pensiei de serviciu, stabilită în

baza Legii nr. 164/2001, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de

serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 prin decizia din 03 iunie 2003 și

pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 prin decizia din 31 decembrie

2010, de la 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale

și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând

diferența dintre cele două decizii, calculată până la data plății efective a

pensiei inițiale.

În drept a invocat art. 1 din Protocolul

nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, art 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

art. 15 alin. (2) și 44 din Constituția României, H.G. nr. 737/2010, Legea nr.

164/2001.

Prin sentința civilă nr, 3203 din 07

martie 2011, Tribunalul Dolj, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, reținând faptul că, instanța competentă se stabilește potrivit

Legii nr. 19/2000, lege în vigoare la data emiterii deciziei contestate. Or, conform

art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensie, se adresează instanței de la domiciliul sau sediul

reclamantului iar celelalte cereri se adresează instanței de la domiciliul sau sediul

pârâtului. Așa fiind, instanța a reținut că în cauză, contestația nu este îndreptată

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, ci împotriva unei

instituții cu sediul în București.

Pe rolul Tribunalului București, secția

a VIII-a, cauza a fost înregistrată sub nr. 22636/3/2011.

La termenul de judecată din 07

septembrie 2012, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 6774 din 07

septembrie 2012 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, a admis excepția de necompetență teritorială.

A declinat competența teritorială de soluționare

a cauzei formulate de reclamantul N.C.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială

de Pensii a Ministerului Apărării Naționale în favoarea Tribunalului Dolj.

A înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație

și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea sentinței s-a reținut că potrivit

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi

este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000

„Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul".

În accepțiunea art. 3 alin. (2) din

Legea nr. 19/2000, casele teritoriale de pensii erau casele județene, înființate

în fiecare municipiu - reședință de județ, precum și Casa de Pensii a Municipiului

București.

Totodată, potrivit art. 53-54 din

Legea nr. 164/2001 și art. 53-54 din Legea nr. 179/2004, la nivelul Ministerului

Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I., erau constituite

organe de pensii și case de pensii, ca structuri în cadrul acestor instituții, precum

și comisii de contestații pensii, abilitate să soluționeze contestațiile împotriva

deciziilor emise cu privire la stabilirea drepturilor de pensii, controlul judecătoresc

în materie fiind cel prevăzut de Legea nr. 19/2000, conform textelor de lege mai

sus menționate.

Prin urmare, sub imperiul acestor reglementări,

cererile formulate împotriva soluțiilor date contestațiilor în materia pensiilor

cuvenite cadrelor militare și polițiștilor, erau de competența instanței de la sediul

pârâtului, conform art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, deoarece entitatea

pârâtă era una dintre cele trei instituții - Ministerul Apărării Naționale, Ministerul

Administrației și Internelor ori S.R.I..

Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010,

care a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2011 și a abrogat Legea nr. 19/2000, cererile

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Așa fiind, rezultă că, sub imperiul noii

reglementări, au fost înființate casele de pensii sectoriale, care funcționează

în subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor

și S.R.I., conform art. 3 lit. b) din Legea nr. 263/2010, legiuitorul instituind

norma de competență teritorială și în ipoteza cererilor formulate în contradictoriu

cu aceste subiecte de drept.

Contestația dedusă prezentei judecăți a

fost formulată la data de 09 februarie 2011, deci după intrarea în vigoare a Legii

263/2010.

Împrejurarea că Legea nr. 119/2010, în

temeiul căreia a fost emisă decizia contestată în prezenta cauză, trimite, în privința

procedurii de contestare, la dispozițiile Legii nr. 19/2000, nu constituie un argument

pentru stabilirea competenței jurisdicționale în baza unui act normativ abrogat

la data promovării acțiunii în justiție. Pe de altă parte, nu este relevant faptul

că Legea nr. 19/2000 era în vigoare la data emiterii deciziei contestate, câtă vreme

la data formulării contestației acest act normativ era abrogat printr-o lege care

instituie o altă normă de competență teritorială, de imediată aplicare.

Scopul legiuitorului la redactarea Legii

nr. 119/2010 (în luna iunie 2010, când era in vigoare Legea nr. 19/2000), a fost

acela de a institui o normă de trimitere, în sensul ca procedura în materia noilor

decizii de pensie, întemeiate pe Legea nr. 119/2010, să fie aceeași cu cea din materia

pensiilor contributive, reglementată la acel moment de Legea nr. 19/2000.

Or, întrucât această lege a fost abrogată,

fiind înlocuită cu Legea nr. 263/2010, rezultă că interpretarea art. 7 din

Legea nr. 119/2010 trebuie să respecte scopul urmărit de legiuitor, și anume acela

de a aplica aceeași procedură în privința tuturor deciziilor de pensionare, principiu

care, de altfel, a stat și la baza edictării Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice.

Prin urmare, instanța competentă teritorial

este cea determinată conform art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, adică instanța

de la domiciliul ori sediul reclamantului. Potrivit acțiunii introductive și a copie

de pe cartea de identitate, rezultă că domiciliul reclamantului este în localitatea

Craiova, jud. Dolj.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la

art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,

emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului

Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data

de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 09 februarie

2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

și anume 09 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța

de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită

cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este

cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

ianuarie 2013.