ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 70/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj sub nr. 5348/63/2011, reclamantul M.T.I. a chemat în judecată

pe pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând

instanței să dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie

2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, menținerea

deciziei din 04 mai 2006 privind calcularea pensiei de serviciu, stabilită în

baza Legii nr. 164/2001, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de

serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 prin decizia din 04 mai 2006 și

pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 prin decizia din 31 decembrie

2010, de la 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale

și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând

diferența dintre cele două decizii, calculată până la data plății efective a

pensiei inițiale.

În drept a invocat art. 1 din Protocolul

nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

art. 15 alin. (2) și 44 din Constituția României, H.G. nr. 737/2010, Legea nr.

164/2001.

Prin sentința civilă nr. 3826 din 21

martie 2011, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, reținând faptul că, instanța competentă se stabilește potrivit

Legii 19/2000, lege în vigoare la data emiterii deciziei contestate. Or, conform

art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensie, se adresează instanței de la domiciliul sau sediul

reclamantului iar celelalte cereri se adresează instanței de la domiciliul sau sediul

pârâtului. Așa fiind, instanța a reținut că în cauză, contestația nu este îndreptată

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, ci împotriva unei

instituții cu sediul în București.

Pe rolul Tribunalului București, secția

a VIII-a, cauza a fost înregistrată sub nr. 32813/3/2011.

La termenul de judecată din 05

octombrie 2012, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 7935 din 05

octombrie 2012 Tribunalul București, secția a VIIl-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, a admis excepția de necompetență teritorială.

A declinat competența teritorială de soluționare

a cauzei formulate de reclamantul M.T.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii

a Ministerului Apărării Naționale în favoarea Tribunalului Dolj.

A înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație

și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea sentinței s-a reținut că potrivit

art. 156 din Legea nr. 19/2000 „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

În conformitate cu acest text de lege contestațiile

împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale,

a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I. erau de competența instanței

de la sediul pârâtului adică al Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului

Administrației și Internelor și S.R.I. pentru că aceste case de pensii erau structuri

în cadrul ministerelor sau S.R.I. și prin interpretarea coroborată a dispozițiilor

din Legea nr. 19/2000, nr. 164/2001 și nr. 179/2004, competența aparținea Tribunalului

București, fiind dată de cea de-a doua teză a art. 156.

În prezent Legea nr. 19/2000 a fost abrogată

începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art 196 lit. a) din Legea

nr. 263/2010.

Art. 154 din legea 263/2010 „(1) Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea nr. 119/2000 arată că

„(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare

a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr.

19/2000, cu modificările și completările ulterioare".

Decizia de recalcularea a cărei anulare

se solicită a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată

la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 03 februarie 2011,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000,

fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului.

În hotărârea de declinare s-a invocat faptul

că Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000.

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010, 1 ianuarie 2011, astfel că suntem în situația în

care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat și se pune problema

în ce măsură aceasta mai poate să impună competența teritorială absolută la sediul

pârâtului.

Normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare potrivit dispozițiilor art 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 și

Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate

la C. proc. civ..

Când o lege specială (nr. 19/2000), care

reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență,

este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și avem o altă lege specială (nr. 119/2010)

care face trimite la normele de competență din legea abrogată se aplică noua lege,

competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Art. 156 din Legea nr. 263/2010 arată că

„Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se

completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Art. 727 din C. proc. civ. arată că „Ori

de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau modificate

din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile

corespunzătoare care le înlocuiesc".

Este adevărat că Legea nr. 119/2010 nu

face trimitere la dispozițiile C. proc. civ. dar acesta reprezintă legea generală

în materie de procedură astfel că prin analogie se poate interpreta că și în cazul

în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competența fiind

o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere la

norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru

a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de

procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile CEDO pentru

o judecată echitabilă statuează respectarea normelor de procedură în vigoare la

momentul judecății.

Prin urmare, instanța competentă teritorial

este cea determinată conform art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, adică instanța

de la domiciliul ori sediul reclamantului. Potrivit acțiunii introductive, rezultă

că domiciliul reclamantului este în localitatea Craiova, jud. Dolj.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la

art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,

emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului

Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data

de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a tăcut la data de 03 februarie

2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

și anume 03 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța

de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită

cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este

cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2013.