ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1708/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Doji, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 3 februarie 2011, contestatorul N.M.

a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, anularea decizie de pensie din data de 31 decembrie 2010 emisă de intimată, menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia din data de 29 iulie 2005, emisă de intimată, și plata diferenței dintre pensia stabilită prin decizia din data de 29 iulie 2005 și pensia stabilită prin decizia din data de 31 decembrie 2010, la care să se adauge dobânda legală calculată de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei din data de 29 iulie 2005. Prin sentința civilă nr. 7234/2011 din data de 11 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5363/63/2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că în lipsa unor prevederi exprese în Legea nr. 164/2001 și în Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, instanța constată că se aplică regulile de competență materială și teritorială cuprinse în art. 154, art. 155 și art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege cadru în materia asigurărilor sociale.

În conformitate cu dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul Or, în cauză, acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii aflate în subordinea sa, ci împotriva Ministerului Apărării naționale, ca emitent al deciziei contestate, astfel încât competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul, așa cum prevede art. 156, teza a doua din Legea nr. 19/2000.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 31 ianuarie 2013 instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București. Prin sentința civilă nr. 1038 din data de 31 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 52115/3/2011, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 21 și art. 22 C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Tribunalul a reținut că potrivit art. 154 alin (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aparține instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, a mai reținut instanța că potrivit art. 156 din Legea nr. 263/2010 prevederile legii speciale se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Or, potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit alin. (2) al art. citat.

Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Cererea dedusă judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 emisă de o casă sectorială de pensii, anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale. Decizia contestată a fost emise la data de 31 decembrie 2010 iar sesizarea instanței a fost făcută la data de 3 februarie 2011. La data emiterii deciziei contestate era în vigoare textul art. 156 din Legea nr. 19/2000 ce stabilea competența de soluționare a „celorlalte cereri”, ce nu sunt îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, astfel încât la data sesizării instanței de judecată era în vigoare noua lege care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul". Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de instanța de la domiciliul reclamantului.

În raport de dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței. Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere trebuie adresată instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece cauza este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2013.