ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1708/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1708/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalul Doji, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 3 februarie
2011, contestatorul N.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii
a Ministerului Apărării Naționale, anularea decizie de pensie din data de 31 decembrie
2010 emisă de intimată, menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia
din data de 29 iulie 2005, emisă de intimată, și plata diferenței dintre pensia
stabilită prin decizia din data de 29 iulie 2005 și pensia stabilită prin decizia
din data de 31 decembrie 2010, la care să se adauge dobânda legală calculată de
la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei din data de
29 iulie 2005.
Prin sentința
civilă nr. 7234/2011 din data de 11 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5363/63/2011,
Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de
muncă și asigurări sociale, reținând că în lipsa unor prevederi exprese în Legea
nr. 164/2001 și în Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul
pensiilor, instanța constată că se aplică regulile de competență materială și teritorială
cuprinse în art. 154, art. 155 și art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege cadru în
materia asigurărilor sociale.
În conformitate
cu dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.
sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul Or,
în cauză, acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale
de pensii aflate în subordinea sa, ci împotriva Ministerului Apărării naționale,
ca emitent al deciziei contestate, astfel încât competența teritorială revine instanței
în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul, așa cum prevede art. 156, teza
a doua din Legea nr. 19/2000.
După declinare,
cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte
de muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 31 ianuarie
2013 instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului
București.
Prin sentința
civilă nr. 1038 din data de 31 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 52115/3/2011,
Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,
a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, și, constatând ivit conflictul negativ de
competență, în temeiul art. 21 și art. 22 C. proc. civ., a înaintat cauza
Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Tribunalul a reținut
că potrivit art. 154 alin (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de
pensii publice, în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, competența de soluționare
a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva
caselor de pensii sectoriale, aparține instanței în a cărei rază teritorială se
află domiciliul sau reședința reclamantului.
Totodată, a mai
reținut instanța că potrivit art. 156 din Legea nr. 263/2010 prevederile legii speciale
se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară. Or, potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile legii noi
de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs
de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data
schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate
de acele instanțe, potrivit alin. (2) al art. citat.
Asupra conflictului
negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Cererea dedusă
judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza
Legii nr. 119/2010 emisă de o casă sectorială de pensii, anume Casa de Pensii din
cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Decizia contestată
a fost emise la data de 31 decembrie 2010 iar sesizarea instanței a fost făcută
la data de 3 februarie 2011.
La data emiterii
deciziei contestate era în vigoare textul art. 156 din Legea nr. 19/2000 ce stabilea
competența de soluționare a „celorlalte cereri”, ce nu sunt îndreptate împotriva
C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, în favoarea instanței în
a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Legea nr. 19/2000
a fost abrogată în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul
unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, astfel
încât la data sesizării instanței de judecată era în vigoare noua lege care cuprinde
dispoziții privitoare la competență în art. 154.
Potrivit art.
154 din Legea nr. 263/2010, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale
de pensii sau împotriva caselor sectoriale se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul".
Prin urmare, odată
cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare
a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt
fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației
și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează
de instanța de la domiciliul reclamantului.
În raport de dispozițiile
art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt
de imediată aplicare, norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă
în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.
Cum, în speță,
instanța a fost învestită cu o cerere îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale,
iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere trebuie
adresată instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial
să judece cauza este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
26 martie 2013.