ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.03.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1709/2013

HOTĂRÂRE
26.03.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1709/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj la data de 15 februarie 2011, contestatorul M.D. a solicitat,

în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,

anularea decizie de pensie din data de 31 decembrie 2010, emisă de intimată, menținerea

drepturilor de pensie stabilite prin decizia din data de 3 august 2005 și plata

diferenței dintre pensia stabilită prin decizia din data de 3 august 2005 și pensia

stabilită prin decizia din data de 31 decembrie 2010, la care să se adauge dobânda

legală calculată de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei

din data de 3 august 2005.

Prin sentința

civilă nr. 5117/2011 din data de 6 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 7599/63/2011,

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, reținând că decizia contestată este emisă în baza Legii

119/2010, iar contestația se judecă în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.

A mai reținut

Tribunalul că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul” și având în vedere faptul că se constată o decizie de pensie emisă de un

alt organ decât C.N.P.A.S. sau casa teritorială de pensii, respectiv o decizie a

Ministerului Apărării Naționale, cu sediul în București, instanța competentă să

soluționeze litigiul este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului.

După declinare,

cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 15 ianuarie

2013 instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

București.

Prin sentința

civilă nr. 408 din data de 15 ianuarie 2013, pronunțată în Dosar nr, 52196/3/2011,

Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, în temeiul art. 21 și art. 22 C. proc. civ., a înaintat cauza

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Tribunalul a reținut

că potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de

pensii publice, în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, competența de soluționare

a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale, aparține instanței în a cărei rază teritorială se

află domiciliul sau reședința reclamantului.

Totodată, a mai

reținut instanța că potrivit art. 156 din Legea nr. 263/2010 ce reprezintă jurisdicția

asigurărilor sociale, prevederile legii speciale se completează cu dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică,

din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute

sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței

instanțelor legal investite vor continua sa fie judecate de acele instanțe, potrivit

alin. (2) al art. citat.

Asupra conflictului

negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza

Legii nr. 119/2010 emisă de o casă sectorială de pensii, anume Casa de Pensii din

cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată

a fost emise la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței a fost făcută

la data de 15 februarie 2011.

La data emiterii

deciziei contestate era în vigoare textul art. 156 din Legea nr. 19/2000 ce stabilea

competența de soluționare a „celorlalte cereri”, ce nu sunt îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, în favoarea instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Legea nr. 19/2000

a fost abrogată în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, astfel

încât la data sesizării instanței de judecată era în vigoare noua lege care cuprinde

dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Potrivit art.

154 din Legea nr. 263/2010, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor sectoriale se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”.

Prin urmare, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt

fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de instanța de la domiciliul reclamantului.

În raport de dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă

în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere trebuie

adresată instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial

să judece cauza este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 martie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-03-26
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1710/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări soc
ÎCCJ 2013-03-26
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1707/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 7 februarie 2011 pe rolul Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări social
ÎCCJ 2013-03-26
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1708/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Doji, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 3 februarie 20
ÎCCJ 2013-03-26
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1704/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 8 februarie
ÎCCJ 2013-01-17
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 104/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 11 februarie 2011, P.V.V. prin Sindicatele Cadrelor Militare Disponibilizate în Re
Sursă