ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2673/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj

sub nr. 5571/63/2011, contestatorul M.C. a chemat în judecată intimatul

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, solicitând anularea deciziei de recalculare

pensie nr. 54895 din 31 decembrie 2010, menținerea cuantumului pensiei anterior

stabilit și obligarea acestuia la plata diferențelor de pensie cu dobânda

legală aferentă, arătând că emiterea deciziei contestate s-a făcut cu

încălcarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.E.D.O.,

art. 14 din C.E.D.O., art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

art. 15 alin. (2) și art. 44 din Constituție.

Prin sentința nr. 3719/2011 din 16 martie 2011,

pronunțată în dosarul nr. 5571/63/2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată de intimat în baza dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr.

119/2011 raportat la dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut

următoarele:

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010,

"Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare

a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr.

19/2000, cu modificările și completările ulterioare."

Art. 156 din Legea nr. 19/2000, prevede că:

"Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de

pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Raportat la normele legale precitate, Tribunalul Dolj

a apreciat că deși, în principiu competența teritorială este relativă, în speță

sunt incidente dispozițiile legii speciale (art. 156 din Legea nr. 19/2000), în

cadrul cărora, legiuitorul a prevăzut norme derogatorii, făcând distincție

între acțiunile introduse împotriva CNPAS/case teritoriale de pensii și cele

formulate împotriva altor pârâți, în acest ultim caz, competența revenind în

mod exclusiv, instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul pârâtul.

In consecință, având în vedere că MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE își are sediul

în municipiul București, Tribunalul Dolj a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr.

41335/3/2011, la data de 24 mai 201

își

a fost soluționată prin sentința civilă nr. 789 din 26 ianuarie 2012, în sensul

admiterii excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București,

invocată din oficiu la termenul de judecată din 26 ianuarie 2012, declinării

competenței în favoarea Tribunalului Dolj, constatării ivirii conflictului

negativ de competență și înaintării cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție

în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a reținut

următoarele:

Art. 154 alin. (l) din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data sesizării Tribunalului

Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a

cererilor îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau

împotriva caselor de pensii sectoriale, stabilind competența de soluționare în

favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința

reclamantului.

Totodată, potrivit art. 156 din același act normativ,

prevederile legale referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se

completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și cu cele ale Legii

nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că

dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării în vigoare

și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în

curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor

continua să fie judecate de acele instanțe.

Aliniatul (2) al articolului mai sus menționat,

statuează că dispozițiile Codului de procedură civilă constituie procedura de

drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte

legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.

Având în vedere dispozițiile legale precitate,

Tribunalul București a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj,

reținând că sunt incidente pentru stabilirea competenței teritoriale normele de

procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv legea nouă,

Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la data de 23 decembrie 2010 și a

modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000,

pe care a abrogat-o expres.

In raport de dispozițiile art. 20 - 22 C. proc. civ.,

constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea

dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului și pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din

perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare

în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va

pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei

cereri în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:

Decizia de recalculare nr. 54895 a cărei anulare se

solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, cererea

de anulare fiind îndreptată la instanța de la domiciliul reclamantului

pensionar la data de 07 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr.

263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile

îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul"

La data de 01 ianuarie 2011, conform art. 196 lit. a)

din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată.

Art. 154 din Legea nr. 263/2010 prevede că: (1) "Cererile

îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul ori sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.

263/2010, competența de soluționare a cererilor privind deciziile emise de

casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale a fost

modificată, revenind instanțelor de la domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea nr. 119/2010 dispune că: „procedura

de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a

pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr.

19/2000, cu modificările și completările ulterioare".

Având în vedere că, decizia de pensie ce se contestă

a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010,

contestația împotriva acesteia fiind îndreptată la instanța de la domiciliul

reclamantului, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogării

Legii nr. 19/2000, se pune problema, în contextul în care Legea nr. 119/2010 face

trimitere la Legea nr. 19/2000, deja abrogată, dacă o lege abrogată mai poate

impune competența teritorială la domiciliul pârâtului.

Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură sunt

de imediată aplicare, iar Legea nr. 10/2000 și Legea nr. 119/2010 sunt legi

speciale ce cuprind norme de procedură referitoare la competență, astfel că,

atunci când o lege specială (Legea nr. 19/2000), cuprinzând și norme de

competență, este înlocuită de o altă lege (Legea nr. 263/2010) și există și o

altă lege specială (Legea nr. 119/2010), care face trimitere la normele de

competență din legea abrogată, se aplică legea nouă, competența fiind stabilită

de la data intrării ei în vigoare.

Art. 156 din Legea nr. 263/2010 dispune că:

"Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor

sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale

Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, iar art. 727 C. proc. civ. prevede: "Ori de

câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau modificate

din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la

dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc.

Deși Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la

dispozițiile Codului de procedură civilă, acestea constituind norma generală în

materie de procedură civilă, Înalta Curte apreciază că, prin analogie, în cazul

în care o normă specială trimite la o normă de competență dintr-o lege specială

abrogată, competența fiind o normă de procedură, textul trebuie interpretat ca

tăcând trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit

vechea prevedere.

Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele

anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va

stabili competența de soluționare a litigiului dintre contestatorul M.C., în

contradictoriu cu intimatul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, având ca obiect

anulare decizie de recalculare pensie, în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai 2012.