ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4213/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, contestatorul C.V.T., a formulat acțiune în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea deciziei de pensie nr. 54279, emisă de intimată la 31 decembrie 2010, ca netemeinică și nelegală și să dispună menținerea drepturilor de pensie militară de stat stabilite anterior, plata diferențelor de pensie cu dobânda legală aferentă.

Învestit cu soluționarea acțiunii, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Dolj și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3386 din 9 martie 2011. În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte: Obiectul prezentului dosar îl constituie o contestație formulată împotriva unei decizii de pensie, emisă de intimatul Ministerul Apărării Naționale, prin care a fost recalculată pensia militară de serviciu a contestatorului, decizie emisă în baza Legii nr. 119/2010.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 119/2010 pe data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile militare de stat (pensiile de serviciu ale militarilor) au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010 „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare". Deoarece decizia contestată este emisă în baza Legii nr. 119/2010 contestația se judecă în conformitate cu prevederile acestei legi, care face trimitere la procedura de contestare reglementată de Legea nr. 19/2000. Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". Având în vedere aceste dispoziții, precum și faptul că se constestă o decizie de pensie emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casa teritorială de pensii, respectiv o decizie a Ministerului Apărării Naționale, instanța competentă să soluționeze litigiul este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului. Cum în cauza de față pârâtul Ministerului Apărării Naționale își are sediul în București, competența revine Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010 cum susține contestatorul deoarece decizia contestată nu este emisă în baza Legii nr. 263/2010. Mai mult chiar decizia contestată a fost emisă la 31 decembrie 2010, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. La rândul său, Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pe a cărui rază teritorială se află domiciliul contestatorului, prin sentința civilă nr. 5981 din 22 iunie 2012 și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 19/2010, care în art. 7 alin. (1) trimite la procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000, iar art. 156 din această lege, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, dar la data sesizării instanței, Legea nr. 19/2000 era abrogată, normele de procedură referitoare la competență fiind modificate începând cu data de 1 ianuarie 2011, în sensul că aceasta revine instanței de la domiciliul contestatorului. De asemenea, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., norma de procedură fiind de imediată aplicare, motiv pentru care începând cu data de 1 ianuarie 2011, norma inserată în art. 154 din Legea nr. 263/2010 este aplicabilă și situațiilor în care decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi.

În raport de norma teritorială exclusivă și de domiciliul contestatorului care este în județul Dolj, cauza a fost declinată acestei instanțe. Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele: Decizia nr. 54279 din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiilor militare, a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 și a fost contestată la 4 februarie 2011, la data sesizării instanței fiind în vigoare Legea nr. 263/2010, care în art. 154, cuprinde dispoziții privitoare la competență.

Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010, sub incidența căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea, recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000. La data de 1 ianuarie 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010 nu poate ultraactiva dispozițiilor acesteia din urmă, în lipsa unor prevederi exprese. Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ., iar, când o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

În aceste condiții, în raport de prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010. Art. 154 alin. (1) din precitata lege prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.S., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Așa fiind, față de textele de lege mai sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Dolj a reținut, în mod greșit, că, în speță, se aplică regulile de competență materială și teritorială cuprinse în art. 154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000, abrogată, în realitate, competența teritorială revenind instanței prevăzute la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. În consecință, având în vedere faptul că, contestatorul are domiciliul în Craiova, în considerarea prevederilor art. 12 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2012.