ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4213/2012

Asupra conflictului negativ de competență

de față:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, contestatorul C.V.T., a formulat

acțiune în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,

solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea deciziei

de pensie nr. 54279, emisă de intimată la 31 decembrie 2010, ca netemeinică și nelegală

și să dispună menținerea drepturilor de pensie militară de stat stabilite anterior,

plata diferențelor de pensie cu dobânda legală aferentă.

Învestit cu soluționarea acțiunii, Tribunalul

Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență

teritorială a Tribunalului Dolj și a declinat competența de soluționare a cauzei,

în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin sentința civilă nr. 3386 din 9 martie 2011.

În motivarea acestei hotărâri, instanța

a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Obiectul prezentului dosar îl constituie

o contestație formulată împotriva unei decizii de pensie, emisă de intimatul Ministerul

Apărării Naționale, prin care a fost recalculată pensia militară de serviciu a contestatorului,

decizie emisă în baza Legii nr. 119/2010.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 119/2010

pe data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile militare de stat (pensiile

de serviciu ale militarilor) au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar

potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010 „procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi

este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare".

Deoarece decizia contestată este emisă

în baza Legii nr. 119/2010 contestația se judecă în conformitate cu prevederile

acestei legi, care face trimitere la procedura de contestare reglementată de Legea

nr. 19/2000.

Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000

„cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii,

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Având în vedere aceste dispoziții, precum

și faptul că se constestă o decizie de pensie emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S.

sau casa teritorială de pensii, respectiv o decizie a Ministerului Apărării Naționale,

instanța competentă să soluționeze litigiul este instanța de la domiciliul sau sediul

pârâtului.

Cum în cauza de față pârâtul Ministerului

Apărării Naționale își are sediul în București, competența revine Tribunalului București,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr. 263/2010 cum susține contestatorul deoarece decizia contestată nu este

emisă în baza Legii nr. 263/2010. Mai mult chiar decizia contestată a fost emisă

la 31 decembrie 2010, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

La rândul său, Tribunalul București, secția

a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență

teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Dolj, pe a cărui rază teritorială se află domiciliul contestatorului, prin sentința

civilă nr. 5981 din 22 iunie 2012 și a dispus înaintarea dosarului Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență

ivit.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut

că decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 19/2010, care în art. 7

alin. (1) trimite la procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000, iar art. 156 din

această lege, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței

de la domiciliul pârâtului, dar la data sesizării instanței, Legea nr. 19/2000 era

abrogată, normele de procedură referitoare la competență fiind modificate începând

cu data de 1 ianuarie 2011, în sensul că aceasta revine instanței de la domiciliul

contestatorului.

De asemenea, instanța a avut în vedere

și dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., norma de procedură fiind de imediată

aplicare, motiv pentru care începând cu data de 1 ianuarie 2011, norma inserată

în art. 154 din Legea nr. 263/2010 este aplicabilă și situațiilor în care decizia

contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi.

În raport de norma teritorială exclusivă

și de domiciliul contestatorului care este în județul Dolj, cauza a fost declinată

acestei instanțe.

Analizând actele și lucrările dosarului,

constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul

art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat

deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Decizia nr. 54279 din 31 decembrie 2010,

privind recalcularea pensiilor militare, a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010

și a fost contestată la 4 februarie 2011, la data sesizării instanței fiind în vigoare

Legea nr. 263/2010, care în art. 154, cuprinde dispoziții privitoare la competență.

Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010,

sub incidența căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea,

recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută

de Legea nr. 19/2000.

La data de 1 ianuarie 2011, când a intrat

în vigoare Legea nr. 263/2010, a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că trimiterea

din art. 7 al Legii nr. 119/2010 nu poate ultraactiva dispozițiilor acesteia din

urmă, în lipsa unor prevederi exprese.

Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010

sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.,

iar, când o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde

și norme cu privire la competență este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere

la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind

cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

În aceste condiții, în raport de prevederile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula aplicării imediate a legii

noi de procedură, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de

judecată începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv

art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Art. 154 alin. (1) din precitata lege prevede

că cererile îndreptate împotriva C.N.P.S., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

se află domiciliul sau sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Așa fiind, față de textele de lege mai

sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Dolj a reținut, în mod greșit,

că, în speță, se aplică regulile de competență materială și teritorială cuprinse

în art. 154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000, abrogată, în realitate, competența

teritorială revenind instanței prevăzute la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

În consecință, având în vedere faptul că,

contestatorul are domiciliul în Craiova, în considerarea prevederilor art. 12 C.

proc. civ., competența de

soluționare a cauzei revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2012.