ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4076/2012

Asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

14534/63/2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, reclamantul G.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Sectorială

de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței prin sentința

ce o va pronunța să dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27

aprilie 2011 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și menținerea

deciziei din 01 iulie 2009 privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei

la plata sumei de bani reținută, precum și dobânda legală, calculată de la data

de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale.

În ședința publică

din 21 iunie 2011, contestatorul a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu

cu emitentul deciziei atacate, respectiv Direcția Financiar-Contabilă din cadrul

Ministerului Apărării Naționale.

Prin sentința

civilă nr. 9841 din 21 iunie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale teritoriale de soluționare

a cauzei, invocată din oficiu și a procedat la declinarea competenței în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî

în acest sens, instanța a reținut că, în lipsa unor prevederi exprese în Legea

nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum și în Legea nr. 119/2010,

se aplică regulile de competență materială și teritorială cuprinse în art. 154,

155 și 156 din Legea nr. 19/2000, lege cadru în materia asigurărilor sociale.

În conformitate

cu dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediu reclamantul. Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Întrucât litigiul

vizează o decizie de pensionare eliberată de Casa de Pensii a Ministerului Apărării

Naționale, litigiul se circumscrise sferei ultimei teze a textului legal citat,

fiind determinant sediul pârâților în stabilirea competenței teritoriale, astfel

încât s-a procedat la declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului

București.

Pricina a fost

înregistrată sub nr. 54429/3/2011 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința

civilă nr. 2056 din 02 martie 2012, această instanță, la rândul său, a admis excepția

necompetenței sale teritoriale și a procedat la declinarea competenței soluționării

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, constatând conflict negativ de competență

și dispunând înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator

de competență.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul București a constatat că Legea nr. 19/2000, începând cu 01

ianuarie 2011 este abrogată, în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Art. 154 din

Legea nr. 263/2010 prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a casei teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are sediul sau domiciliul reclamantul. Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are sediul sau domiciliul

pârâtul.

Înalta Curte,

analizând normele incidente în ce privește competența teritorială exclusivă în această

materie, constată și stabilește că aceasta revine Tribunalului de la domiciliul

reclamantului (în speță, Tribunalul Hunedoara) potrivit celor ce succed:

Contestația formulată

împotriva deciziei din 27 aprilie 2011 de recalculare a pensiei reclamantului în

baza prevederilor Legii nr. 119/2010 a fost înregistrată pe rolul instanței la 23

mai 2011.

Regula în materie

de competență este aceea că ea se determină în raport de normele incidente la data

învestirii instanței.

Așa cum ambele

instanțe în conflict au constatat, la data înregistrării contestației, Legea

nr. 19/2000 era abrogată în mod expres prin dispozițiile art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010, intrată în vigoare la 01 ianuarie 2011.

În același timp,

potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010 (act normativ în temeiul căruia a fost emisă

decizia de recalculare a pensiei militare de stat obținute de reclamant în baza

Legii nr. 164/2001), Legea nr. 19/2000 este act normativ de trimitere în ce privește

procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a

pensiilor recalculate potrivit Legii nr. 119/2010.

Prezentul regulator

de competență privește o chestiune de rezolvare a unui conflict de aplicare a legii

în timp, respectiv a normelor de competență incidente în acest tip de litigii de

asigurări sociale.

Astfel, art. 156

din Legea nr. 263/2010 stabilește că prevederile sale, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii

304/2004 privind organizarea judiciară.

Drept urmare,

conflictul în timp dintre normele de competență se soluționează potrivit regulilor

prevăzute de C. proc. civ., dreptul comun în materie, regula aplicabilă prin analogie,

fiind cea înscrisă în dispozițiile art. 727.

Art. 727 C.

proc. civ. dispune că ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții

abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută,

când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc, ceea ce constituie

o aplicare a principiului imediatei aplicări a normelor noi de procedură.

Aplicând prin

analogie această regulă de soluționare conflictului de legi în timp, reiese că

art. 154 din Legea nr. 263/2010 trebuie a se constata ca fiind norma aplicabilă,

ca norma nouă la care face trimitere art. 156 din Legea nr. 19/2000 (la rândul său,

normă de trimitere în cuprinsul art. 54 din Legea nr. 164/2001).

Cum art. 154 din

Legea nr. 263/2010 prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a casei teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are sediul sau domiciliul reclamantul, Înalta Curte stabilește

competența în favoarea instanței mai întâi învestite, anume, Tribunalul Dolj, ca

instanță în a cărei rază teritorială reclamantul își are domiciliul, dispozițiile

art. 156 din Legea nr. 19/2000 neputând ultraactiva.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Propunțată în

ședință publică astăzi, 1 iunie 2012.