ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5429/2012

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 4 februarie 2011,

reclamantul S.S.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să

dispună anularea Deciziei nr. 53799 din 31 octombrie 2010 privind recalcularea

pensiei militare, în baza Legii nr. 119/2010.

Prin sentința nr.

3291 din 8 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a admis excepția de necompetență materială și, pe cale de consecință,

și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut că

decizia contestată privind recalcularea pensiei militare a fost emisă în baza

Legii nr. 119/2010, act normativ care, la art. 7 alin. (1) face trimitere la

procedura Legii nr. 19/2000.

Tribunalul Dolj a

reținut că Legea nr. 19/2000 prevede în cuprinsul art. 156 că „cererile

îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul” și având în vedere că sediul

pârâtei este în București, competența de soluționare a cauzei aparține

Tribunalului București.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căreia i-a fost

declinată cauza- prin Sentința civilă nr. 3779 din 24 aprilie 2012 s-a

declarat, la rându-i, necompetent a soluționa cauza, astfel că a admis excepția

de necompetență teritorială.

Pe cale de

consecință, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj.

A constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul în vederea soluționării

acestuia, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se

dezînvesti, Tribunalul București a reținut că la intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor cu privire la deciziile

emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, ale

Ministerului Administrației și Internelor și ale SRI) a fost modificată, în

sensul că aceasta aparține instanței de la domiciliul reclamantului.

A constatat totodată

că, decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în

baza Legii nr. 19/2010, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la

4 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea

expresă a Legii nr. 19/2000.

Întrucât normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a

soluționa acțiunea, Tribunalul Dolj, respectiv instanța de la domiciliul

reclamantului.

Învestită astfel a

pronunța regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va

stabili în favoarea Tribunalului Dolj competența de soluționare a pricinii

pentru considerentele ce succed:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

că dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii

deciziei a cărei anulare se solicită, prevedeau că se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile

îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii,

celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul mai sus evocat

a fost însă abrogat expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva CNPP, a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora „celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita

accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat

totodată că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale

căror atribuții, potrivit art. 135 din Lege, sunt stabilite prin Hotărâre de

Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010, unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 19/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea

nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură

civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei

în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a

județului Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta, revine

Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 septembrie 2012.

Procesat de GGC - DG