ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3874/2012

Asupra conflictului de competență, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data

de 22 februarie 2011, contestatorul M.M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, anularea deciziei de

pensie din 27 decembrie 2010 și să i se plătească diferențele de drepturi, precum

și dobânda legală aferentă, calculată până la executarea obligației de plată.

Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 4014 din 23 martie 2011 a admis excepția

de necompetență teritorială, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale.

S-a reținut că obiectul dosarului îl

constituie o contestație formulată împotriva unei decizii emisă în baza Legii

nr. 119/2010, prin care a fost recalculată pensia militară de serviciu a reclamantului.

Deoarece decizia contestată este emisă

în baza Legii nr. 119/2010, s-a reținut că acțiunea se judecă în conformitate cu

prevederile respectivei legi, care fac trimitere la procedura de contestare prevăzută

de Legea nr. 19/2000.

Invocându-se dispozițiile art. 156 din

Legea nr. 19/2000 și având în vedere că pârâta își are sediul în București, a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2697 din 21 martie

2011, a admis excepția de necompetență teritorială. A declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. A constatat ivit conflictul negativ de competență

și a înaintat dosarul, în vederea soluționării acestuia, la Înalta Curte de Casație

și Justiție.

S-a reținut, pornind de la prevederile

art. 154 alin. (1) și art. 156 din Legea nr. 263/2010, prin raportare la art. 725

alin. (1) C. proc. civ., că pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes

legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv Legea

nr. 263/2010 care a intrat în vigoare la 23 decembrie 2010 și care a modificat norma

de competență reglementată de art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel

a fost abrogată.

S-a constatat astfel că aparține Tribunalului

Dolj competența soluționării cauzei, ca instanță în circumscripția căreia se află

reședința reclamantului.

Regulatorul de competență urmează a fi

pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea argumentelor ce succed:

În stabilirea instanței competentă teritorial

să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce

vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora.

Astfel,

este adevărat că art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea

că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale

de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai sus a fost însă

abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar

de pensii publice.

Prin dispozițiile cuprinse

la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a c

ererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi reprezintă

o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora

„celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat, totodată,

că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case

de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri

organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care

au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite

prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea

prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ

în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea

nr. 119/2010, se reține că p

otrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în

materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale,

se completează cu dispozițiile

C. proc. civ.)

,

dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare,

inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

În considerarea celor ce preced, având

în vedere că reclamantul are atât domiciliul, cât și domiciliul procesual ales în

județul Dolj,

competența soluționării acțiunii formulată de acesta

revine Tribunalului Dolj.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

29 mai 2012.