ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3398/2012

Asupra conflictului de competență

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj la data de 26 iulie 2011, M.D.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării

Naționale, anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010.

La data de 24

octombrie 2011, reclamantul a precizat că solicită și anularea hotărârii nr. 6551

din 10 iunie2011 emisă de Comisia de contestații a Ministerului Apărării

Naționale.

Tribunalul

Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 11000

din 5 decembrie 2011

a

admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare

a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut că

decizia contestată privind recalcularea pensiei militare a fost emisă în baza

Legii nr. 119/2010, act normativ care la art. 7 alin. (1) face trimitere la

procedura Legii nr. l9/2000.

Invocându-se

dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 și având în vedere că acțiunea nu

este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva casei teritoriale de pensii

și că pârâții își au sediul în București, a fost declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a constatat

că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010, întrucât prima

decizie contestată nu este emisă în baza acestui act normativ, fiind datată 31

decembrie 2010, anterior datei de 1 ianuarie 2011 când a intrat în vigoare

Legea nr. 263/2010.

Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

sentința civilă nr. 1931 din 29 februarie 2012

a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. A constatat

ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul, în vederea

soluționării acestuia, la Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a

reținut, pornind de la prevederile art. 154 alin. (1) și art. 156 din Legea nr.

263/2010, prin raportare la art. 725 alin. (1) C. proc. civ., că pentru

stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare

la momentul sesizării instanței, respectiv Legea nr. 263/2010 care a modificat

norma de competență reglementată de art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care a

fost abrogată, astfel încât Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care a

fost abrogată.

Întrucât

dispozițiile Codului de procedură civilă reprezintă legea generală în materie

de procedură, deși Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la acestea, prin

analogie, se poate interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite la

o normă de procedură abrogată, rezultă că face trimitere la norma specială de

procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

O lege

abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea

stabilită prin noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de

imediată aplicare, chiar și prevederile C.E.D.O. pentru o judecată echitabilă

statuând respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.

În

legătură cu cea de-a doua decizie contestată emisă de Ministerul Apărării

Naționale - Comisia de Contestații, tribunalul a reținut că sunt incidente

prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010.

S-a

constatat astfel că aparține Tribunalului Dolj competența soluționării cauzei.

Regulatorul

de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj,

în considerarea argumentelor ce

succed.

În stabilirea instanței competentă

teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate

dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de

succesiunea acestora.

Astfel,

este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii

deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii,

celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul

menționat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin

dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a

reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale,

prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste

prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de

lege menționat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură

a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie

precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a

introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt,

succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu

pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și

Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost

desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite

prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce

privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate

după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în

baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea

nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură

civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei

în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În

considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în

județul Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine

Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

16 mai 2012.