Decizia nr. 284/2013 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 4604 a Tribunalului Dolj

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 7 februarie 2011, contestatorul P.I. a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale solicitând instanței anularea deciziei de recalculare, menținerea deciziei de calculare inițială a pensiei în baza Legii nr. 164/2001, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, la care să se adauge dobânda legală aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, calculată de la data de 1 ianuarie 2011, până la plata efectivă a pensiei inițiale.

Prin Sentința civilă nr. 4604/29 martie 2011 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj, fiind declinată competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a, instanța motivând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei anulare se solicită. Astfel învestit, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 8570 din 18 octombrie 2012 a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, și, în temeiul art. 21 și 22 alin. (3) C. proc.

civ., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în vederea pronunțării regulatorului de competență. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că art. 156 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului. Înalta Curte, învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, constată că Tribunalul Dolj este competent teritorial în soluționarea cauzei pentru motivele care se vor arăta.

Relevanță în stabilirea competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței. În speță, promovarea acțiunii s-a realizat la 7 februarie 2011, sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având ca efect abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Așa fiind, în respectarea art. 725 alin. (1) C. proc. civ. în cauză instanța competentă teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010, în speță Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG