ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 284/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 284/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 7 februarie 2011,
contestatorul P.I. a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a
Ministerului Apărării Naționale solicitând instanței anularea deciziei de
recalculare, menținerea deciziei de calculare inițială a pensiei în baza Legii
nr. 164/2001, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu
stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr.
119/2010, la care să se adauge dobânda legală aferentă sumelor reprezentând
diferența dintre cele două decizii, calculată de la data de 1 ianuarie 2011, până
la plata efectivă a pensiei inițiale.
Prin Sentința civilă
nr. 4604/29 martie 2011 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a
Tribunalului Dolj, fiind declinată competența judecării cauzei în favoarea
Tribunalului București, secția a VIII-a, instanța motivând că în speță sunt
aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul
emiterii deciziei a cărei anulare se solicită.
Astfel învestit,
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,
prin Sentința nr. 8570 din 18 octombrie 2012 a admis excepția de necompetență
teritorială invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea
Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, și, în
temeiul art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în vederea pronunțării
regulatorului de competență.
În pronunțarea
acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că art. 156 din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data
sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial
competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva CNPP, a caselor
teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta
aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau
reședința reclamantului.
Înalta Curte,
învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, constată că
Tribunalul Dolj este competent teritorial în soluționarea cauzei pentru
motivele care se vor arăta.
Relevanță în
stabilirea competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare la
momentul sesizării instanței.
În speță, promovarea
acțiunii s-a realizat la 7 februarie 2011, sub imperiul Legii nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având
ca efect abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și
alte drepturi de asigurări sociale.
Așa fiind, în
respectarea art. 725 alin. (1) C. proc. civ. în cauză instanța competentă
teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1)
din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010, în speță Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013.
Procesat de GGC - DG