ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 566/2013

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra

conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 5950/63/2011, la data de 07

februarie 2011, contestatorul P.V.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata

Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de pensie nr. 84291 din 31

decembrie 2010 privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010, cu

cheltuieli de judecată.

Prin

sentința nr. 4336 din 28 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată

din oficiu, declinând competența de soluționare a contestației în favoarea

Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000.

După

declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a

VIII-a

conflicte de muncă și asigurări

sociale, sub nr. 42379/3/2011, la data de 09 mai 2011.

La

termenul de judecată din data de 05 decembrie 2012, instanța, din oficiu, a

invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Prin

sentința civilă nr. 10786 din 05 decembrie 2012, Tribunalul București a admis

excepția necompetentei teritoriale și a declinat competenta de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În

motivarea hotărârii, tribunalul a constatat că decizia de recalcularea a cărei

anulare se solicită a fost emisă la data de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr.

119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul

reclamantului pensionar la data de 07 februarie 2011, după intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată

către tribunalul de la sediul pârâtului.

Instanța a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv la data de 1 ianuarie 2011,

astfel că, fiind în situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o

lege care s-a abrogat, s-a pus problema în ce măsură aceasta mai poate să

impună competența teritorială absolută la sediul pârâtului.

În

raport de dispozițiile art. 156 din Legea nr. 263/2010 și art. 727 C. proc.

civ., instanța a statuat că, deși Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la

dispozițiile Codului de procedură civilă, acesta reprezintă legea generală în

materie de procedură, astfel că, prin analogie se poate interpreta că și în

cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată,

competența fiind reglementată printr-o normă de procedură, atunci acel text

trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua

lege care a înlocuit vechea prevedere.

O

lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea

stabilită de noua lege, ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată

aplicare, chiar și prevederile CEDO pentru o judecată i echitabilă statuând respectarea

normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.

Constatând

intervenit conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în

conformitate cu art. 21 și 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de

Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Cu

privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea

dedusă judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei

în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa

de pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia

contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței

s-a făcut la data de 07 februarie 2011.

La

data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art.

156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva casei naționale de pensii și

asigurări sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului

”

.

Legea

nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01

ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin

urmare, la data sesizării instanței, și anume 07 februarie 2011, era în vigoare

Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel,

potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „cererile îndreptate

împotriva casei naționale de pensii publice, a caselor teritoriale de pensii

sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin.

(2) al aceluiași articol, „celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă

că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială

de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii

sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de

Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către

instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat

la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, se reține că norma de competență

aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în

vigoare la data sesizării instanței.

Cum,

în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii

sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de

cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța

competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului,

respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.