ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 568/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 11733/63/2011, la data

de 17 martie 2011, contestatorul G.I. a solicitat, în contradictoriu cu

intimata Casa de pensii a Ministerului Administrației și Internelor, ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de pensie din 27

decembrie 2010 privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010.

Prin sentința nr. 6946 din 06 mai 2011, Tribunalul

Dolj, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția

necompetenței teritoriale invocată din oficiu, declinând competența de

soluționare a contestației în favoarea Tribunalului București, în temeiul

dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 43515/3/2011,

la data de 26 mai 2011.

Prin sentința civilă nr. 9880 din 15 noiembrie 2012,

Tribunalul București a admis excepția necompetentei teritoriale și a declinat

competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut că pentru

stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură în

vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă, nr. 263/2010,

intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de

competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de

altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

În consecință, în baza art. 158 și următoarele C. proc. civ.,

raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, instanța a constatat că

aparține Tribunalului Dolj, în circumscripția căruia se află domiciliul

reclamantului, competența de soluționare a cererii formulate în contradictoriu

cu casa sectorială de pensii, motiv pentru care a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

acestei instanțe.

Constatând intervenit conflictul negativ de competență,

Tribunalul București, în conformitate cu art. 21 și art. 22 C. proc. civ. a

înaintat cauza înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării

acestuia.

Cu privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte

reține următoarele:

Cererea dedusă judecății este o contestație împotriva

deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă

sectorială de pensii, și anume Casa de pensii din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010,

iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 17 martie 2011.

La data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr.

19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva casei

naționale de pensii și asigurări sociale sau împotriva caselor teritoriale d

;

e

pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

respectiv: începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196

lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 17 martie 2011,

era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la

competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010,

„cererile îndreptate împotriva casei naționale de pensii publice, a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar

potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

”

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale

Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se

soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, se

reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154

din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere

împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din

Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul

reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la

domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.