ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 567/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de

competență de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 5926/63/2011, la data de 07

februarie 2011, contestatorul B.G.P. a solicitat, în contradictoriu cu intimata

Casa sectorială de pensii a Ministerului Apărării Naționale, ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010

privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010.

Prin

sentința nr. 4608 din 29 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată

din oficiu, declinând competența de soluționare a contestației în favoarea

Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr.

19/2000.

După

declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 43128/3/2011, la data

de 31 mai 2011.

Pârâta

a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Prin

sentința civilă nr. 9877 din 15 noiembrie 2012, Tribunalul București a admis

excepția necompetentei teritoriale și a declinat competenta de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În

motivarea hotărârii, tribunalul a reținut că pentru stabilirea competenței

teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul

sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă, nr. 263/2010, intrată în vigoare

la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de competență reglementată

prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

În

consecință, în baza art.158 și următoarele C. proc. civ., raportat la art. 154 alin.

(1) din Legea nr. 263/2010, instanța a constatat că aparține Tribunalului Dolj,

în circumscripția căruia se află domiciliul reclamantului, competența de

soluționare a cererii formulate în contradictoriu cu casa sectorială de pensii,

motiv pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Constatând

intervenit conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în

conformitate cu art. 21 și art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții

de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Cu

privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea

dedusă judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei

în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa

de pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia

contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței

s-a făcut la data de 07 februarie 2011.

La

data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva casei naționale de pensii

și asigurări sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtului”.

Legea

nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01

ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin

urmare, la data sesizării instanței, și anume 07 februarie 2011, era în vigoare

Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel,

potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „cererile îndreptate

împotriva casei naționale de pensii publice, a caselor teritoriale de pensii

sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, „celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă

că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială

de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii

sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de

Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către

instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat

la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, se reține că norma de competență

aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în

vigoare la data sesizării instanței.

Cum,

în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii

sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de

cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța

competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul

reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.