ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3731/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Dolj, contestatoarea D.N.L., membru al Sindicatului Cadrelor

Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere -Filiala Craiova, a formulat

acțiune în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale

București, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea

deciziei de pensie, emisă de intimată la 31 decembrie 2010, ca netemeinică și nelegală

și să dispună menținerea drepturilor de pensie militară de stat din decizia, cu

care a fost pensionată, la plata diferențelor de bani dintre pensia stabilită anterior

și pensia militară, cu dobânda legală calculată, până la punerea în plată a primei

decizii de pensionare.

Investit cu soluționarea

acțiunii, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis

excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Dolj și a declinat competența

de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 3297 din 8 martie 2011.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Potrivit dispozițiilor

art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 „deciziile comisiilor de contestații pot

fi atacate în instanță potrivit Legii nr. 19/2000".

În materie de

competență materială, Legea nr. 19/2000 prevede în cuprinsul art. 156 următoarele:

„Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul".

În speță, cererea

contestatoarei nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva vreunei case

teritoriale de pensii pentru a se face aplicarea Tezei I a art. 156, astfel că devin

incidente dispozițiile cuprinse în Teza a Il-a, cu referire la „celelalte cereri"

care, conform dispozițiilor legale imperative sus citate, se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

În aceste condiții,

competența materială în soluționarea prezentei contestații revine Tribunalului București,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, ca instanță în a cărei rază teritorială

își are sediul intimata Casa de Pensii a M.A.I., Ordinul Directorului S.R.I. - normă

juridică inferioară legii, neputând reglementa peste dispoziția legii și nici contra

ei.

În plus, norma

metodologică invocată de contestatoare, cu referire la competența materială, a fost

dată în aplicarea art. 85 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat

și nu în aplicarea art. 87 din Legea nr. 19/2000.

La rândul său,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a

admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pe a cărui rază teritorială se află domiciliul

contestatoarei, prin sentința civilă nr. 3888 din 27 aprilie 2012 și a dispus înaintarea

dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului

negativ de competență ivit.

În motivarea acestei

hotărâri s-a reținut că decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 19/2010,

care în art. 7 alin. (1) trimite la procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000, iar

art. 156 din această lege, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

instanței de la domiciliul pârâtului, dar la data sesizării instanței, Legea

nr. 19/2000 era abrogată, normele de procedură referitoare la competență fiind modificate

începând cu data de 1 ianuarie 2011, în sensul că aceasta revine instanței de la

domiciliul contestatorului.

De asemenea, instanța

a avut în vedere și dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., norma de procedură

fiind de imediată aplicare, motiv pentru care începând cu data de 1 ianuarie 2011,

norma inserată în art. 154 din Legea nr. 263/2010 este aplicabilă și situațiilor

în care decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi.

În raport de norma

teritorială exclusivă și de domiciliul contestaloarei care este în județul Dolj,

cauza a fost declinată acestei instanțe.

Analizând actele

și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență,

în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au

declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Decizia nr. 86625

din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiilor militare, a fost emisă în

baza Legii nr. 119/2010 și a fost contestată la 4 februarie 2011, la data sesizării

instanței fiind în vigoare Legea nr. 263/2010, care în art. 154, cuprinde dispoziții

privitoare la competență.

Conform art. 7

din Legea nr. 119/2010, sub incidența căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea,

plata, suspendarea, recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate

urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000.

La data de 1 ianuarie

2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, a fost abrogată Legea nr. 19/2000,

astfel că trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010 nu poate ultraactiva dispozițiilor

acesteia din urmă, în lipsa unor prevederi exprese.

Legea nr. 19/2000

și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire Ia normele de procedură, raportate

la C. proc. civ., iar, când o lege specială care reglementează un anumit domeniu

și care cuprinde și norme cu privire la competență este înlocuită cu o altă lege,

care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua

lege, competența fiind cea stabilită de Ia data intrării ei în vigoare.

În aceste condiții,

în raport de prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula

aplicării imediate a legii noi de procedură, din momentul intrării ei în vigoare,

și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile

legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Art. 154

alin. (1) din precitata lege prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul reclamantului,

astfel că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Așa fiind, față

de textele de lege mai sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Dolj a reținut,

în mod greșit, că, în speță, se aplică regulile de competență materială și teritorială

cuprinse în art. 154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000, abrogată, în realitate,

competența teritorială revenind instanței prevăzute la art. 154 alin. (1) din Legea

nr. 263/2010.

În consecință,

având în vedere faptul că, contestatoarea are domiciliul în Craiova, în considerarea

prevederilor art. 12 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului

Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

27 septembrie 2012.