ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5297/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 2 februarie

2011, reclamantul S.V. a chemat în judecată Casa de Pensii Sectorială a

Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe

care o va pronunța, să anuleze Decizia de pensie din data de 31 decembrie 2010,

să dispună să i se mențină drepturile de pensie stabilite prin Decizia din data

de 3 decembrie 2007, să se plătească diferența dintre pensia stabilită prin

această decizie și decizia din data de 31 decembrie 2010, cu dobânda legală de

la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a primei decizii.

Tribunalul Dolj, prin

Sentința civilă nr. 3295 din 8 martie 2011, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că potrivit art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001

„Deciziile comisiilor de pensii pot fi atacate în instanță potrivit Legii nr.

19/2000”. În materie de competență teritorială Legea nr. 19/2000 prevede în

art. 156 și urm.: „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul”.

Potrivit art. 156 din

Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul”.

Competența materială

în soluționarea contestației revine Tribunalului București, ca instanță în a

cărei rază teritorială își are sediul intimata.

Astfel învestit,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin Sentința civilă nr. 3329 din 9 aprilie 2012, a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat

competența în favoarea Tribunalului Dolj și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului.

În motivarea soluției

sale, Tribunalul București a reținut că, având în vedere obiectul cererii de

chemare în judecată, se pune problema legii aplicabile referitoare la instanța

competentă teritorial a o soluționa, dat fiind că în timp au existat

reglementări diferite.

Domiciliul

contestatorului este în Craiova, județul Dolj.

Art. 156 din Legea

nr. 19/2000 arată că: ”Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul”.

S-a mai reținut că

acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii, ci împotriva casei de pensii din subordinea M.Ap.N.,

însă competența este aceeași pentru identitate de rațiune.

Prin celelalte cereri

avute în vedere de Legea nr. 19/2000 nu trebuie înțelese cererile îndreptate

împotriva caselor de pensii din subordinea M.A.I., M.Ap.N., S.R.I deoarece

legile speciale în privința sistemelor neintegrate nu fuseseră încă adoptate la

momentul apariției Legii nr. 19/2000.

Scopul Legii nr.

19/2000 a fost reglementarea sistemului public de pensii, nu a celor

neintegrate, iar prin utilizarea sintagmei „cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii” s-a urmărit acoperirea

majorității litigiilor izvorâte din aplicarea legii, în special cele legate de

stabilirea și plata pensiei, restul cererilor care ar fi atras competența

teritorială de drept comun vizând în special modul de calcul și de depunere a

contribuției de asigurări sociale și fiind îndreptate împotriva angajaților.

Cum litigiul de față,

chiar dacă este îndreptat împotriva unei alte case de pensii decât cele

prevăzute de Legea nr. 19/2000, se referă tot la stabilirea și plata pensiilor

și în această situație trebuie păstrat beneficiul acordat de lege în favoarea

pensionarului, acela de a se judeca la instanța cea mai apropiată, respectiv

cea de la domiciliu.

Această soluție a

fost adoptată expres în art. 145 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția

aceleiași Curți de Apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. -

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj,

pentru considerentele ce succed:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se

stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul

introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a

pensiei.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri

adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost

abrogate expres.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, respectiv 2 februarie 2011, erau în vigoare prevederile

art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate

împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul”.

Prevederile potrivit cărora

instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului

reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

M.Ap.N., M.A.I. și S.R.I., structuri care au fost desființate și ale căror

atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii

noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv

proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

Față de

considerentele expuse, având în vedere că reclamantul S.V. are domiciliul în

județul Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine

Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AS