ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4879/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 11 februarie

2011, reclamantul N.F. a chemat în judecată Casa de Pensii Sectorială a

Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe

care o va pronunța, să anuleze Decizia de pensie nr. 81096 din data de 27

decembrie 2010, să dispună să i se mențină drepturile de pensie stabilite prin

Decizia nr. 0111556 din data de 21 ianuarie 2006, să se plătească diferența

dintre pensia stabilită prin această decizie și decizia din data de 27

decembrie 2010, cu dobânda legală de la data de 1 ianuarie 2011 și până la

repunerea în plată a primei decizii.

Tribunalul Dolj, prin

Sentința civilă nr. 3534 din 14 martie 2011, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că potrivit art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001

"Deciziile comisiilor de pensii pot fi atacate în instanță potrivit Legii

nr. 19/2000". În materie de competență teritorială Legea nr. 19/2000

prevede în art. 156 și următoarele: "Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul".

Potrivit art. 156 din

Legea nr. 19/2000 "cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul".

Competența materială

în soluționarea contestației revine Tribunalului București, ca instanță în a

cărei rază teritorială își are sediul intimata.

Astfel învestit,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin Sentința civilă nr. 3726 din 23 aprilie 2012, a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat

competența în favoarea Tribunalului Dolj și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului.

În motivarea soluției

sale, Tribunalul București a reținut că, având în vedere obiectul cererii de

chemare în judecată, se pune problema legii aplicabile referitoare la instanța

competentă teritorial a o soluționa, dat fiind că în timp au existat

reglementări diferite.

Domiciliul

contestatorului este în Craiova, județul Dolj.

Art. 156 din Legea

nr. 19/2000 arata că: "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul".

Art. 154 din Legea

nr. 263/2010 prevede că: (1) "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

La intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau de casele de

pensii sectoriale a fost modificată în sensul că cererile în această materie se

soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea nr.

119/2010 arată că "(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei

legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare. (2) Pensiilor prevăzute la art. 2 li se aplică în mod corespunzător

dispozițiile din Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare,

care reglementează aceste categorii de pensii".

Decizia a cărei

anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr.

119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul

contestatorului la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Art. 154 alin. (1)

din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la

data sesizării Tribunalului Dolj reglementează din punct de vedere teritorial

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta

aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau

reședința reclamantului.

Potrivit art. 156

prevederile prezentei legi se completează cu dispozițiile Codului de procedură

civilă și Legii nr. 304/2004.

O lege abrogată nu

poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de

noua lege.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția

aceleiași curți de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. -

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj,

pentru considerentele ce succed:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se

stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul

introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a

pensiei.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri

adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost

abrogate expres.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, respectiv 14 februarie 2011, erau în vigoare prevederile

art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora "(1) Cererile îndreptate

împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul".

Prevederile potrivit

cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul

reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al textului

de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale

căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de

Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii

noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv

proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

Față de

considerentele expuse, având în vedere că reclamantul N.F. are domiciliul în

județul Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine

Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 iunie 2012.

Procesat

de GGC - NN