ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7247/2012

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj la data de 28 aprilie 2011, reclamantul C.M.Z. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,

anularea Deciziei de recalculare a pensiei nr. 59.491 din 31 decembrie 2010 și

menținerea Deciziei nr. 0104224 din 15 iulie 2003 cu obligarea intimatei la

plata sumei reprezentând diferența dintre pensii.

Tribunalul Dolj,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 4.278 din 25

martie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

S-a reținut că în

cazul conflictelor de asigurări sociale, competența teritorială este

reglementată, de art. 155 și art. 156 din Legea nr. 19/2000, în favoarea

instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.

Învestit prin

declinare, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 6.815 din 10 octombrie 2012 a admis

excepția de necompetență teritorială. A declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. A înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de

competență.

S-a reținut, în

raport de data formulării acțiunii, (03 februarie 2011) că împrejurarea că

Legea nr. 119/2010, în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată, trimite,

în privința procedurii de contestare, la dispozițiile Legii nr. 19/2000, nu

constituie un argument pentru stabilirea competenței jurisdicționale în baza

unui act normativ abrogat la data promovării acțiunii în justiție. Pe de altă

parte, nu a fost găsit relevant faptul că Legea nr. 19/2000 era în vigoare la

data emiterii deciziei contestate câtă vreme la data formulării contestației

respectivul act normativ era abrogat printr-o lege care instituie o normă de

competență teritorială de imediată aplicare.

Prin urmare, s-a

constatat că instanța competentă teritorial este cea determinată conform art.

154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, deci instanța de la domiciliul ori sediul

reclamantului.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj, în

considerarea argumentelor ce succed.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate

împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri

adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul.

Textul menționat mai

sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva CNPP, a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a

facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale

căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de

Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea

nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.),

dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în

vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Dolj,

competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 26 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AM