ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5960/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5960/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului de competență constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data
de 2 februarie 2011, reclamantul S.E.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta
Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, anularea deciziei de pensie din
31 decembrie 2010 și menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia
nr. 094267/2003, precum și plata sumei reprezentând diferența dintre pensii, cu
dobânda legală.
Tribunalul Dolj, secția conflicte de
muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 3178 din 4 martie 2011 a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte
de muncă și asigurări sociale.
S-a reținut că în cazul conflictelor
de asigurări sociale, competența teritorială este reglementată, de art. 155 și
art. 156 din Legea nr. 19/2000, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială
își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Tribunalul București, secția a VIII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3738 din 23 aprilie
2012 a admis excepția de necompetență teritorială. A declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. A constatat ivit conflictul negativ de competență
și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării
acestuia.
S-a reținut, având în vedere și dispozițiile
art. 725 alin. (1) C. proc. civ., că întrucât la data sesizării instanței Legea
nr. 19/2000 era abrogată, normele de procedură referitoare la competență au fost
modificate începând cu data de 1 ianuarie 2011, în sensul că aceasta revine instanței
de la domiciliul reclamantului.
Regulatorul de competență urmează a fi
pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea argumentelor ce succed.
În stabilirea
instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate
dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea
acestora.
Astfel,
este adevărat că art. 156 din Legea
nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea
că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale
de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își
are domiciliul sau sediul pârâtul.
Textul menționat mai sus a fost însă
abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar
de pensii publice.
Prin dispozițiile cuprinse
la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat
competența de soluționare a c
ererilor îndreptate împotriva
C.N.P.P., a Caselor teritoriale de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale,
prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își
are domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi reprezintă
o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora
„celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul
sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.
Trebuie precizat totodată
că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de Case
de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri
organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul
Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care
au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite
prin Hotărâre de Guvern.
În ceea ce privește aplicabilitatea
prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ
în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea
nr. 119/2010, se reține că p
otrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în
materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale,
se completează cu dispozițiile
Codului
de procedură civilă)
, dispozițiile legii noi de procedură
se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată
începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.
În considerarea celor ce preced, având
în vedere că reclamantul are inclusiv domiciliul procesual ales în județul Dolj,
competența soluționării
acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2012.