ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7248/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7248/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
de competență constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Dolj la data de 28 aprilie 2011, reclamanta V.F.C. a solicitat, în
contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,
anularea Deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 și menținerea
Deciziei din 28 aprilie 2010 cu obligarea intimatei la plata sumei reprezentând
diferența dintre pensii.
Tribunalul Dolj,
secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 3836 din 21
martie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
S-a reținut că în
cazul conflictelor de asigurări sociale, competența teritorială este
reglementată de art. 156 din Legea nr. 19/2000, în favoarea instanței în a
cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.
Învestit prin
declinare,Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări
sociale, prin Sentința civilă nr. 6666 din 06 octombrie 2012 a admis excepția
de necompetență teritorială. A declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Dolj. A înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
S-a reținut, în
raport de data formulării acțiunii, (11 februarie 2011) că împrejurarea că Legea
nr. 119/2010, în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată, trimite, în
privința procedurii de contestare, la dispozițiile Legii nr. 19/2000, nu
constituie un argument pentru stabilirea competenței jurisdicționale în baza
unui act normativ abrogat la data promovării acțiunii în justiție. Pe de altă
parte, nu a fost găsit relevant faptul că Legea nr. 19/2000 era în vigoare la
data emiterii deciziei contestate câtă vreme la data formulării contestației
respectivul act normativ era abrogat printr-o lege care instituie o normă de
competență teritorială de imediată aplicare.
Prin urmare, s-a
constatat că instanța competentă teritorial este cea determinată conform art.
154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, deci instanța de la domiciliul ori sediul
reclamantului.
Regulatorul de
competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj, în
considerarea argumentelor ce succed.
În stabilirea
instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect
interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în
funcție de succesiunea acestora.
Astfel, este adevărat
că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei
anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate
împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte
cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul
sau sediul pârâtul.
Textul menționat mai
sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin dispozițiile
cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat
competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor
teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se
că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are
domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi
reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege
menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei
rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita
accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.
Trebuie precizat
totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus
noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de
drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din
Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și
Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale
căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de
Guvern.
În ceea ce privește
aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după
intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza
legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.
(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea
nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția
asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.),
dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în
vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,
precum și executărilor silite începute sub acea lege.
În considerarea celor
ce preced, având în vedere că reclamanta are domiciliul în județul Dolj,
competența soluționării acțiunii formulată de aceasta revine Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de
muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 26 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - AS