ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5476/2012

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj la data de 3 februarie 2011, reclamantul V.C.A. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării

Naționale, anularea Deciziei de pensie nr. 16477 din 31 decembrie 2010.

Tribunalul Dolj,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 3530 din 14

martie 2011 a admis excepția necompetenței, invocată din oficiu de instanță. A

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

S-a reținut, pornind

de la prevederile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 și ale art. 156 din

Legea nr. 19/2000 și având în vedere că acțiunea nu este îndreptată împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva vreunei case sectoriale de pensii, că instanța competentă

este cea în a cărei rază teritorială își are sediul sau domiciliul pârâtul.

În aceste condiții

s-a declinat în favoarea Tribunalului București, ca instanță în a cărei rază

teritorială își are sediul pârâta, competența soluționării cauzei.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă

nr. 3979 din 30 aprilie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale. A

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. A

constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta

Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

S-a reținut că textul

cuprins la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede o competență

teritorială exclusivă, respectiv la domiciliul sau sediul reclamantului,

indiferent dacă acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu C.N.P.P., casele

teritoriale de pensii sau casele sectoriale de pensii, norma fiind una

imperativă de la care părțile nu pot deroga. Cum acțiunea a fost introdusă la

data de 3 februarie 2011, când era în vigoare Legea nr. 263/2010, iar

reclamantul are domiciliul procesual ales în Craiova, județul Dolj, s-a

constatat că revine Tribunalului Dolj, competența teritorială exclusivă a

soluționării cauzei.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj, în

considerarea argumentelor ce succed.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte

cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai

sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita

accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale

căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de

Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea

nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.),

dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în

vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul (inclusiv cel

procesual ales) în județul Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de

acesta revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AS