ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6876/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11

februarie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, petentul E.G.F., în contradictoriu cu Casa de Pensii a

Ministerului Apărării Naționale, a solicitat instanței menținerea drepturilor

de pensie stabilite prin Decizia din 10 noiembrie 2004 emisă de Casa de Pensii

Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și anularea Deciziilor de pensie

din 31 decembrie 2010 și din 14 ianuarie 2011, emise de aceeași intimată.

Prin Sentința civilă

nr. 3399 din 9 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale teritoriale de

soluționare a cauzei, invocată din oficiu, și a procedat la declinarea

competenței în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Pentru a hotărî în

acest sens, Tribunalul Dolj a constatat că, în baza art. 156 din Legea nr.

19/2000, din punct de vedere teritorial, cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței

în a cărei rază teritorială domiciliază sau își are sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

Fiind vorba despre o

competență teritorială exclusivă, iar litigiul vizează o decizie de pensionare

eliberată de Ministerul Apărării Naționale, litigiul se circumscrie sferei

ultimei teze a textului legal citat, fiind determinant sediul pârâților, în

stabilirea competenței teritoriale, astfel încât s-a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin Sentința civilă

nr. 5980 din 22 iunie 2012, această instanță, la rândul său, a admis excepția

necompetenței sale teritoriale și a procedat la declinarea competenței

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj și constatând conflictul

negativ de competență a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru regulator de competență.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul București a constatat că Legea nr. 19/2000, începând cu 1 ianuarie

2011, a fost abrogată, în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

S-a apreciat că la

data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de

soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de

pensii sau casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale M.Ap.N.,

M.A.I. și S.R.I.) a fost modificată, în sensul că cererile în această materie

se soluționează de instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului.

Când o lege specială,

care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la

competență este înlocuită cu o altă lege și există o altă lege specială care

face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică legea

nouă, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Prin cererea dedusă

judecății, reclamantul a contestat Deciziile de pensie din 31 decembrie 2010 și

din 14 ianuarie 2011 emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării

Naționale, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 11 februarie 2011.

Într-adevăr, doar la

data emiterii Deciziei din 31 decembrie 2010 (cealaltă decizie contestată fiind

pronunțată după abrogarea legii) era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 11 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate

împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste

cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Dolj.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ