ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7213/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7213/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3
februarie 2011, pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și
asigurări sociale, petentul C.R.V. în contradictoriu cu Casa de Pensii
Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a solicitat instanței, menținerea
drepturilor de pensie stabilite prin Decizia din 2 martie 2003 emisă de Casa de
Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și anularea Deciziei de
pensie din 31 decembrie 2010 emisă de aceeași intimată.
Prin Sentința civilă
nr. 3906 din 22 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și
asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale teritoriale de
soluționare a cauzei, invocată din oficiu și a procedat la declinarea
competenței în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și
asigurări sociale.
Pentru a hotărî în
acest sens, Tribunalul Dolj, a constatat că, în baza art. 156 din Legea nr.
19/2000 din punct de vedere teritorial, cererile îndreptate împotriva
C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței
în a cărei rază teritorială domiciliază sau își are sediul reclamantul.
Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are
domiciliul sau sediul pârâtul.
Fiind vorba despre o
competență teritorială exclusivă, iar litigiul vizează o decizie de pensionare
eliberată de Ministerul Apărării Naționale, litigiul se circumscrie sferei
ultimei teze a textului legal citat, fiind determinant sediul intimatei în
stabilirea competenței teritoriale, astfel încât, s-a declinat competența
soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului București.
Prin Sentința civilă
nr. 6738 din 7 septembrie 2012, această instanță, la rândul său, a admis
excepția necompetenței sale teritoriale și a procedat la declinarea competenței
soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, constatând conflictul
negativ de competență și dispunând înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație
și Justiție pentru regulator de competență.
Pentru a hotărî
astfel, Tribunalul București, a constatat că Legea nr. 19/2000, începând cu 1
ianuarie 2011 a fost abrogată, în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr.
263/2010.
S-a apreciat că la
data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de
soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de
pensii sau casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului
Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost
modificată, în sensul că, cererile în această materie se soluționează de
instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului.
Când o lege specială,
care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la
competență este înlocuită cu o altă lege și există o altă lege specială care
face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică legea
nouă, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.
Cu privire la
conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în
baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte
reține următoarele:
Prin cererea dedusă
judecății, reclamantul a solicitat menținerea drepturilor de pensie stabilite
prin Decizia din 2 martie 2003 emisă de Casa de Pensii Sectorială a
Ministerului Apărării Naționale și anularea Deciziei de pensie din 31 decembrie
2010 emisă de aceeași intimată, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 3
februarie 2011.
Într-adevăr, la data
emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art.
156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor
teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își
are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.
Legea nr. 19/2000 a
fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie
2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data
sesizării instanței, și anume 3 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.
263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.
Astfel, potrivit
alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva
C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii
sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are
domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași art.,
„Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are
domiciliul sau sediul pârâtul.”
Rezultă că, odată cu
intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare
a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care
sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Administrației și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste
cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Raportat la
dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de
procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de
competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.
263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.
Cum, în speță, instanța
a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar
potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se
adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă
teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv
Tribunalul Dolj.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - AS