ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7629/2012

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 02 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale, petentul N.G.V.P., în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale, a solicitat instanței, menținerea drepturilor de pensie stabilite

prin decizia din 16 iunie 2004 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului

Apărării Naționale și anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010 emisă de

aceeași intimată.

Prin sentința

civilă nr. 2998 din 2 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale teritoriale de soluționare

a cauzei, invocată din oficiu și a procedat la declinarea competenței în favoarea

Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî

în acest sens, Tribunalul Dolj, a reținut că, in baza art. 156 din Legea nr. 19/2000

din punct de vedere teritorial, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială

domiciliază sau își are sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Fiind vorba despre

o competență teritorială exclusivă, iar litigiul vizează o decizie de pensionare

eliberată de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, litigiul se circumscrie

sferei ultimei teze a textului legal citat, fiind determinant sediul pârâților în

stabilirea competenței teritoriale, astfel încât, s-a declinat competenței soluționării

cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința

civilă nr. 6802 din 10 septembrie 2012, această instanță, la rândul său, a admis

excepția necompetenței sale teritoriale și a procedat la declinarea competenței

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, constatând ivit conflictul negativ

de competență și dispunând înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru regulator de competență.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul București, a constatat că Legea nr. 19/2000, începând cu 1

ianuarie 2011 a fost abrogată, în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

S-a apreciat că

la data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau casele

de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale M.Ap.N., M.A.I. și S.R.I.) a fost

modificată, în sensul că, cererile în această materie se soluționează de instanța

de la domiciliul sau sediul reclamantului.

Când o lege specială,

care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență

este înlocuită cu o altă lege și există o altă lege specială care face trimitere

la normele de competență din legea abrogată, se aplică legea nouă, competența fiind

cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Prin cererea dedusă

judecății, reclamantul a contestat decizia de pensie din 31 decembrie 2010 eliberată

de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, iar sesizarea instanței

s-a făcut la data de 02 februarie 2011.

Într-adevăr, la

data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000

a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la

data sesizării instanței, și anume 02 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantur,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt

fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează

instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece

pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 decembrie 2012.