ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4954/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4954/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ de
competență de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Dolj, reclamantul P.G.C. a chemat în judecată intimata Casa de
pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței să dispună
anularea deciziei nr. 76736 din 31 decembrie 2010 emisă de intimată, să oblige
intimata la menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 0108128
din 16 martie 2005 și la plata diferențelor dintre pensia inițial stabilită și
cea recalculată, cu aplicarea dobânzii legale până la repunerea în plată a
pensiei de serviciu.
Prin sentința civila nr. 3285 din 08
martie 2011, Tribunalul Dolj și-a declinat competența de soluționare a
prezentei cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând faptul că
potrivit art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate
împotriva altor pârâți decât C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensie se
adresează instanței sediul pârâtului. Așa fiind, prima instanță investită a
reținut că în cauză, contestația nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau
împotriva caselor teritoriale de pensii, ci împotriva unor instituții cu sediul
în București.
Tribunalul București - secția
conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 6776 din 7
septembrie 2012 a admis excepția necompetentei teritoriale a instanței și a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj,
reținând că, art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede o competență
teritorială exclusivă, respectiv la domiciliul sau sediul reclamantului,
indiferent dacă cererea de chemare în judecată a fost îndreptată împotriva C.N.P.P.,
a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale,
norma fiind una imperativă de la care părțile nu pot deroga.
Înalta Curte constatând că în cauză
există un conflict negativ de competență în sensul art. 20 (2) C. proc. civ.
ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să
judece pricina, a pronunțat regulatorul de competență stabilind competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele
considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 156 din
Legea nr. 19/2000, se arată că „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau
împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, iar celelalte cereri se
adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
pârâtul.
În raport de aceste prevederi se
apreciază că, contestațiile împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de
pensii a Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și
Internelor și S.R.I. erau de competența instanței de la sediul pârâtului, iar
competența aparținea Tribunalului București, potrivit celei de-a doua teze a art.
156.'
În momentul de față, Legea nr. 19/2000
a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art.
196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, iar cererea de anulare a deciziei privind
recalcularea pensiei a fost formulată la instanța de la domiciliul
reclamantului la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii
nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,
competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise
de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale a
fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluționează de către
instanța de la domiciliul reclamantului. În acest context, normele de procedură
civilă sunt de imediată aplicare, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,
iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la
normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă, iar când o lege
specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu
privire la competență este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere la
normele de competență din legea abrogată se aplică noua lege, competența fiind
cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.
Față de textele de lege mai sus
evocate, înalta Curte constată că Tribunalul București, a apreciat în mod
corect, referitor la interpretarea, potrivit căreia, și în cazul în care o lege
specială face trimitere la o normă de procedură abrogată, competența fiind o
normă de procedură, acel text trebuie interpretat că face trimitere la norma
specială de procedură din noua lege, care a înlocuit vechea prevedere.
Această soluție este justificată, față
de dispozițiile legale mai sus evocate și în raport de obiectul cererii -
anularea deciziilor privind recalcularea pensiilor - emise în temeiul Legii nr.
119/2010, și față de aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
11 decembrie 2012