ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7517/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 februarie 2011 la Tribunalul Dolj reclamantul I.I.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de pensii a M.A.N. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de pensionare nr. 54277 din 27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010, menținerea deciziei nr. 099747 din 20 noiembrie 2002 și să se plătească diferența dintre cele două pensii la care să se adauge dobânda legală. Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 4339 din 28 martie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că în materie de competență teritorială Legea nr. 19/2000 prevede în art. 156 și următoarele: „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”. În speța de față cererea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau casei teritoriale de pensii ca să fie incidente dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, ci împotriva altor instituții și devin incidente prevederile art. 156 teza 2 din Legea nr. 19/2000 conform cărora cererea se adresează instanței de la sediul pârâtului.

Astfel învestit, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 7897 din 4 octombrie 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe,invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. În motivarea soluției sale, Tribunalul București a reținut că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, se pune problema legii aplicabile referitoare la instanța competentă teritorial a o soluționa, dat fiind că în timp au existat reglementări diferite. Domiciliul reclamantului este în Craiova, Județul Dolj.

La data sesizării instanței Legea nr. 19/2000 era abrogată, normele de procedură referitoare la competență fiind modificate începând cu data de 1 ianuarie 2011 în sensul că aceasta revine instanței de la domiciliul reclamantului. Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ. „dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche”. Norma de imediată aplicare este art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența revenind instanței de la domiciliul reclamantului, deși decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi : Legea nr. 19/2000 care prevedea ca instanță competentă în această situație instanța de la domiciliul pârâtului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru considerentele ce succed: În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei. Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres. Prin urmare, la data sesizării instanței, respectiv 11 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1)Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”. Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun. Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. și S.R.I., structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că p otrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege. Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul I.I.I. are domiciliul în județul Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2012.