ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3995/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj la data de 3 februarie 2011, reclamanta

I.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Casa

de pensii solicitând anularea deciziei de pensionare din data de 27 decembrie 2010

emisă de pârât, să se dispună menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia

din data de 15 iunie 2004, să se plătească diferența dintre cele două pensii cu

dobânda legală de la data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei

inițiale.

Prin sentința nr. 4057 din 23 martie 2011, Tribunalul

Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,

a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea

Tribunalului București reținând că potrivit art. 1 din Legea nr. 119/2010 pe data

intrării în vigoare a acestei legi pensiile militare de stat au devenit pensii în

înțelesul Legii nr. 19/2000, iar potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010 „procedura

de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor

recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000 cu modificările

și completările ulterioare”.

S-a mai reținut că, deoarece decizia contestată este emisă

în baza Legii nr. 119/2010, contestația se judecă în conformitate cu prevederile

acestei legi, care face trimitere la procedura de contestare reglementată de Legea

nr. 19/2000.

Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul”.

Prin sentința nr. 2694 din 21 martie 2012, Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj

reținând că pentru stabilirea competenței teritoriale va fi avută în vedere legea

de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv Legea nr. 263/2010,

intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de competență

reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, abrogată odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu

soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe, care nu

se găsesc în circumscripția aceleiași Curți de apel - în conformitate cu art. 22

alin. (3) C. proc. civ. - stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj,

pentru considerentele

ce succed:

În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze

prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile,

în raport de momentul introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de

recalculare a pensiei.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000,

în vigoare la data emiterii deciziei (deciziilor) a cărei anulare se solicită, prevedea

că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de

pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

care au intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000

au fost abrogate expres.

Prin urmare, la data sesizării instanței, respectiv 03

februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform

cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii

sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”

.

Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea

în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la

dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului

comun.

Trebuie precizat, totodată, că față de dispozițiile legii

vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care

sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile

cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor

și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror

atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii

nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar

care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010,

se reține că, potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul

comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamanta

își are domiciliul în județul Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de

acesta revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2012.