ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4037/2012

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția civilă, sub nr. 548/112/2011, C.N., prin S.C.M.D.R.R. în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, a solicitat a se dispune anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 și menținerea deciziei din 21 iulie 2008 privind calcularea pensiei de serviciu, plata diferențelor de pensie rezultate și plata dobânzii legale, suspendarea efectelor deciziei atacate și menținerea în plată a cuantumului pensiei conform Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1855/F/2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Pentru a hotărî în acest sens, instanța a constatat că la momentul emiterii deciziei contestate în prezenta cauză (luna decembrie 2010) era în vigoare Legea nr. 19/2000, ale cărei dispoziții și-au produs efectele până la intrarea în vigoare a Legii 263/2010, respectiv 01 ianuarie 2011. Din interpretarea normelor evocate, instanța a concluzionat că litigiul fiind supus actului normativ sub imperiul căruia s-a emis decizia de pensionare contestată, instanța competent să soluționeze pricina este cea stabilită de prevederile Legii nr. 19/2000 care în cuprinsul art. 156 prevede că din punct de vedere teritorial, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială domiciliază sau își are sediul reclamantul, Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Este adevărat, reține Tribunalul Bistrița-Năsăud că, începând cu data de 24 martie 2011, deciziile de pensie ale polițiștilor se emit de casele sectoriale de pensii, structuri cu personalitate juridică înființate în baza H.G. nr. 233/2011 și în cazul cererilor îndreptate împotriva caselor sectoriale de pensii, iar prin art. 154 din Legea nr. 263/2010 s-a prevăzut competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, însă până la această dată ele au fost emise de organele de pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, structuri lipsite de personalitate juridică, funcționând în cadrul unor direcții de specialitate ale ministerelor.

În consecință, fiind vorba despre o competență teritorială exclusivă, Tribunalul a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială și, drept urmare, instanța a apreciat că nu este competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, instanța competentă teritorial fiind Tribunalul în a carei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâții, adică Tribunalul București. Învestit prin declinare, Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat sentința civilă nr. 11481 din 19 decembrie 2011, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Bistrița-Năsăud și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Bistrița-Năsăud (11 februarie 2011), reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit prevederilor art. 139 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, colectarea și virarea contribuțiilor de asigurări sociale, precum și stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.

De asemenea, art. 132 prevede că: „(1) Casele de pensii sectoriale se înființează în sub ordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, după caz, ca structuri cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București, (2) Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate la alin. (1). Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 139 lit. (1) din Legea nr. 263/2010, Casa de pensii sectorială „asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor prezentei legi”.

Față de aceste prevederi exprese, arată instanța, nu poate fi primită motivarea Tribunalului Bistrița-Năsăud referitoare la înființarea acestei structuri începând cu data de 24 martie 2011 conform H.G. nr. 233/2011, deoarece prin acest act normativ doar s-au reglementat atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale, acestea ființând de la data intrării în vigoare a Legea nr. 263/2010 fiind succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate.

Prin urmare, constată Tribunalul București pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă, nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Bistrița-Năsăud. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 11 februarie 2011. Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”. Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 11 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.” Rezultă că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței. Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistrița-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2012.