ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3896/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta I.M. a chemat în judecată S.R. prin C.C.S.D. solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul și pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea Deciziei nr. 731 din 25 mai 2006. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a solicitat despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 de la P.M. Pitești pentru imobilele, teren cu suprafața de 74,18 m.p. și construcții în suprafață de 74,18 m.p., privind despăgubiri, în titluri de valoare nominală, în sumă de 188,431 lei, doar pentru suprafața de 149 m.p. A mai arătat că, valoarea acordată nu este reală, nefiind respectați indicii de inflație.

La data de 6 mai 2009, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând să se modifice și Decizia de plată nr. 524 din 14 decembrie 2007, emisă de pârâta A.N.R.P., în raport de valoarea corectă. Prin întâmpinarea formulată pârâta C.C.S.D. a invocat excepțiile lipsei procedurii prealabile și ceea a tardivității formulării contestației. Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 220/ F-CONT din 8 decembrie 2009, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Deciziei nr. 73 din 25 mai 2006 emisă de C.C.S.D. obligând această pârâtă să emită o nouă decizie prin care să-i recunoască despăgubirile în valoare de 282.406 lei.

De asemenea, a obligat pârâta A.N.R.P. să modifice titlul de despăgubiri, în raport de această sumă și a respins excepțiile invocate de pârâte. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că excepțiile invocate de pârâte sunt neîntemeiate întrucât cu privire la prima excepție, a tardivității, termenul de formulare a acțiunii este de 6 luni și curge de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, astfel că, răspunsul primit de reclamantă la data de 13 noiembrie 2008 și formularea acțiunii la data de 22 aprilie 2009 conduce la concluzia că excepția tardivității este neîntemeiată. Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile se constată că și în această situație dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 au fost respectate.

Pe fondul pricinii s-a reținut, că în intervalul 25 mai 2006 – 14 decembrie 2007 când au fost emise cele două acte administrative (Decizia nr. 731 din 25 mai 2006 și Decizia nr. 1524 din 14 decembrie 2007), sumele nu se puteau menține identice, în condițiile creșterii inflației astfel că prejudiciul înregistrat s-a accentuat, iar repararea acestuia trebuia realizată în raport de prețurile de circulație, prin raportare la cursul valutar. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică au formulat recurs atât A.N.R.P., cât și C.C.S.D. Motivele de recurs ale ambelor pârâte se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a legii de către instanța de fond prin soluția dispusă acela a anulării Deciziei nr. 731 din 25 mai 2006 și obligarea Comisie la acordarea despăgubirilor în cuantum de 282.406 lei.

Se arată că avându-se în vedere Decizia nr. 731 din 25 ianuarie 2006 emisă de C.C.S.D. și opțiunea formulată și înregistrată de intimata - reclamantă la A.N.R.P. sub nr. 1368 din 18 octombrie 2007 a fost emisă decizia, titlul de plată nr. 1524 din 14 decembrie 2007 în cuantum de 20.573,94 lei, sumă achitată reclamantei - intimate potrivit ordinului de plată nr. 1529 din 28 august 2008, plată efectuată în ordinea înregistrării cererilor de opțiune conform art. 18 12 lit. a) din Legea nr. 247/2005 Titlul VII coroborat cu art. 18 1 2.4 din H.G. nr. 128/2008. Se arată că dispozițiile Legii nr. 247/2005 au caracter special, iar dispozițiile legale H.G. nr. 128/2008, Legea nr. 247/2005, O.U.G. nr. 81/2007 nu prevăd posibilitatea actualizării sumelor de bani stabilite prin deciziile emise de C.C., în raport de rata inflației sau de cursul Euro, sau acordarea dobânzii legale alăturată asupra sumelor stabilite cu titlu de despăgubire.

Se arată că în mod nelegal instanța de fond a admis cererea la modificarea deciziei titlu de plată pentru suma de 282.406 lei fără a indica temeiul legal în baza căruia a dispus o astfel de măsură, fapt ce echivalează cu nemotivarea admiterii acestei cereri contrar dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Pe fond în recursul declarat de C.C. se arată că soluția dispusă de instanța de contencios nu se încadrează în soluțiile oferite de dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Se invocă practică judiciară în materie. În recursul declarat de C.C.S.D. se invocă excepția inadmisibilității acțiunii formulate, lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și excepția tardivității formulării acțiunii în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Se depune la dosar în susținerea recursurilor practică judecătorească. Ambele autorității recurente au depus la dosar concluzii scrise. Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare pe recursurile declarate invocate în principal excepția tardivității formulării recursului de A.N.R.P. și pe fond se solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică ținând cont de excepția efectuată în cauză și de faptul că instanța de contencios administrativ are competența expresă și deplină de a stabili în concret valoarea despăgubirilor conform Legii nr. 247/2005 și Legii nr. 10/2001. Curtea, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ., pe excepția tardivității formulării recursului declarat de recurenta A.N.R.P., va aprecia, ca nefundat, pentru următoarele considerente.

În cauză recursul a fost declarat în termenul de 15 zile libere prevăzut de art. 301 C. proc. civ., ținând cont că hotărârea recurată a fost comunicată la data de 18 decembrie 2009, conform dovezii de comunicare aflată la dosar fond, iar recursul a fost declarat, la data de 30 decembrie 2009, fiind expediat prin poștă conform plicului aflat la dosar recurs. Pe recursurile declarate, Curtea, în raport de motivele invocate, le va aprecia, ca fondate, în ceea ce privește considerațiile care privesc fondul cauzei și respectiv nelegala admitere a acțiunii reclamantei - intimate în ceea ce privește anularea Deciziei nr. 731 din 25 mai 2006 emisă de C.C.S.D. și obligarea la acordarea despăgubirilor reactualizate în cuantum de 282.406 lei.

Curtea va aprecia recursurile ca fiind fondate prin considerente comune ambelor recursuri, considerând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în cauză sentința atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii pe motiv că nu există temei legal pentru admiterea de către instanța de contencios administrativ în baza Legii nr. 247/2005 a cererii intimatei de reactualizare a sumei stabilite achitate și încasate cu titlu de despăgubiri, în raport cu rata inflației sau cu un alt criteriu privind plata unor dobânzi neprevăzute de actele normative speciale. Excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și excepția tardivității formulării acțiunii nu pot fi reținute, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) și 11 din Legea nr. 554/2004 în raport de existența reglementărilor speciale – Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și dispozițiile O.U.G.

nr. 81/2007. Pe fond în ceea ce privește soluția dispusă de instanța de fond, Curtea o apreciază ca nelegală acțiunea fiind greșit admisă, în condițiile în care nu există temei legal pentru actualizarea valorii consemnate în Titlul de despăgubire, respectiv decizia nr. 731 din 25 ianuarie 2006 emisă în favoarea intimatei în cuantum de 20.573,94 lei titlu care a fost valorificat în condițiile O.U.G. nr. 81/2007. Astfel, având în vedere decizia nr. 731/2006 a C.C. a fost emisă decizia, titlu de plată nr. 1524 din 14 decembrie 2007 în cuantum de 20.573,94 lei sumă achitată de A.N.R.P. intimatei potrivit ordinului de plată nr. 1529 din 28 august 2008. Procedura a fost legală conform dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și conform H.G.

nr. 361/2005 și a dispozițiilor O.U.G. nr. 81/2007. Prin efectuarea plății și încasării la data de 28 august 2008 a sumei reprezentând despăgubiri stabilite conform Legii nr. 247/2005. Curtea apreciază că pe de-o parte procedura administrativă specială prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-a epuizat și finalizat, iar pe de altă parte în cauză reclamanta - intimată nu mai are dreptul de a solicita reactualizarea despăgubirilor încasate, la data de 28 august 2008, prin efectuarea unei noi cereri de opțiune depusă ulterior plății sumei la data de 22 octombrie 2008, dosar fond. Această a doua cerere de opțiune privind reactualizarea sumei în raport cu rata inflației nu are temei legal în legea specială, Legea nr. 247/2005 nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 deoarece obiectul acțiunii excede soluțiilor care le poate pronunța instanța de contencios administrativ conform art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta - intimată a solicitat neîntemeiat actualizarea despăgubirilor pentru perioada 25 mai 2006 – 14 decembrie 2007 anterioară opțiunii sale din 18 octombrie 2006 și a celei din 22 octombrie 2008 iar instanța de fond în mod nelegal i-a admis această cerere cu încălcarea dispozițiilor normelor speciale prevăzute de art. 18 12 lit. a) din Legea nr. 247/2005 – Titlul VII coroborat cu pct. 18 – 24 din H.G. nr. 128/2008 și fără a ține cont că un raport de expertiză nu justifică admiterea acțiunii intimatei, care este lipsită de temei legal pe motiv că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 ca normă generală a dispozițiilor Legii nr. 247/2005 ca normă specială în ceea ce privește soluționarea cererilor de despăgubiri stabilite conform Legii nr. 247/2005.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge excepția tardivității formulării recursului A.N.R.P. și pe fond va admite ambele recursuri și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei - intimate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității formulării recursului A.N.R.P. Admite recursurile declarate de A.N.R.P. și C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 220/ F-CONT din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.