ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 535/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 45/F-CONT din data de 3 martie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către reclamanta T.V. în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D., a dispus anularea Deciziei nr. 702 din 27 februarie 2006 și a titlului de plată nr. 1034 din 07 octombrie 2008, obligarea pârâtei C.C.S.D. să emită decizia privitoare la titlul de despăgubire și a pârâtei A.N.R.P.

să emită titlu de plată pentru suma de 971.566 lei, reactualizată la data plății, cu deducerea sumei de 74.515,95 lei, la valoare reactualizată Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Dispoziția nr. 142/2005 din 28 ianuarie 2005, emisă de Primăria Municipiului Pitești, s-a dispus acordarea către reclamantă a despăgubirilor, în echivalent, constând în titluri de valoare nominală, la nivelul sumei de 701.751.102 lei, pentru suprafața de 536 mp, fiind respinse despăgubirile pentru construcția în suprafață de 118,61 mp, cu motivarea că, s-au acordat despăgubiri la data demolării. A stabilit instanța de fond că valoarea de despăgubire a fost realizată prin încadrarea terenului într-o anumită zonă, respectiv zona A, în baza procesului-verbal, întocmit la data de 16 octombrie 2003, precizându-se ca temei de drept H.G.

nr. 498/2003, cu scăderea despăgubirilor, reactualizate, încasate de foștii proprietari, la momentul exproprierii. Prin Decizia nr. 702 din 27 aprilie 2006 s-a dispus emiterea titlului de despăgubire pentru suma de 74.515, 95 lei, „reprezentând valoarea actualizată”, potrivit indicelui de inflație, din data de 24 aprilie 2005, comunicat de Institutul Național de Statistică, iar prin Decizia nr. 1034 din 07 octombrie 2008, s-a emis titlu de plată pentru aceeași sumă, deși între emiterea titlului de despăgubire și emiterea titlului de plată au trecut mai mult de doi ani. Analizând înscrisurile depuse în cauză și făcând referire la dispozițiile legale incidente, în speță art. 4 și art. 16 din Legea nr. 247/2005, dar și H.G.

nr. 498/2003, instanța fondului a apreciat că titlul de plată contestat este emis în mod nelegal, fiind nesocotite dispozițiile legale privind procedura de evaluare, calculul despăgubirilor și reactualizarea sumei consemnate. Prima instanță a criticat faptul că drepturile reclamantei privind stabilirea, respectiv contestarea modalității de calcul a despăgubirilor au fost încălcate, iar despăgubirile s-au stabilit în urma unui referat de evaluare, realizat la nivel local, fără a se ține cont de prețul de circulație al bunului și de rata de inflație sau de raportarea la o monedă de circulație internațională. Curtea a respins excepțiile tardivității procedurii prealabile, tardivității formulării contestației împotriva Deciziei nr. 702/2006, prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale pasive, invocate de către pârâtele A.N.R.P.

și C.C.S.D. În motivarea acestei dispoziții, Curtea a arătat că reclamantei nu i s-a comunicat raportul de evaluare privind modul de calcul a despăgubirilor, aceasta neavând posibilitatea să îl conteste, situație în care nu sunt incidente termenele limită de exercitare a dreptului la acțiune invocate de către pârâte, iar, referitor la excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive, pârâtele sunt emitentele actelor administrative contestate, urmând ca obligația de a reface actele să fie stabilită în raport de atribuțiile prevăzute prin lege. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate de ambele pârâte se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., invocându-se greșita aplicare a legii și interpretarea eronată a probelor în raport de situația de fapt. Se arată că intimata-reclamantă a solicitat în contradictoriu cu autoritățile pârâte anularea deciziei nr. 702 din 27 aprilie 2006 și modificarea titlului de plată nr. 1037 din 7 octombrie 2008 și emiterea unui alt titlu prin care să se acorde despăgubiri la valoarea de circulație a terenului la data executării sentinței. Prin sentința atacată au fost anulate Decizia nr. 702/2006 și Titlul de plată nr. 1034/2008 și au fost obligate recurentele la emiterea titlului de plată pentru suma de 971.566 lei reactualizată la data plății, cu deducerea sumei de 74.515,95 lei, la valoarea actualizată.

Se arată că sentința recurată este nelegală și netemeinică atât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor invocate a inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile și a tardivității formulării acțiunii cât și în ceea ce privește soluționarea pe fond a acțiunii care este nelegală în raport de dispozițiile normei speciale prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. În ceea ce privește excepțiile invocate se arată că în cauză nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de deciziile contestate, acțiunea reclamantei-intimate fiind inadmisibilă.

În ceea ce privește tardivitatea se arată că titlul de plată a fost emis la data de 7 octombrie 2008, comunicat reclamantei la data de 9 noiembrie 2008, iar Decizia nr. 731/2006 a fost comunicată la data de 21 august 2006, acțiunea fiind tardiv formulată în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, atât în ceea ce privește formulată plângerii prealabile 14 decembrie 2009, cât și formularea acțiunii conform Legii nr. 554/2004 din 27 ianuarie 2010. În ceea ce privește fondul cauzei se arată că soluția de admitere a acțiunii este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 lit. h) din Titlul VII al l egii nr. 247/2005, atât în ceea ce privește soluția de anulare a actelor contestate – decizia reprezentând titlul de despăgubire și a titlului de plată cât și în ceea ce privește stabilirea cuantumului sumei cuvenite reclamantei 971.566 lei reactualizată.

Stabilirea acestuia cuantum este nelegal și netemeinic în opinia recurentelor pentru două considerente. Primul vizează încălcarea dispozițiilor art. 3 lit. h) din Legea nr. 247/2005 deoarece dispozițiile speciale au limitat dreptul de a primi despăgubiri în numerar la o sumă maximă de 500.000 lei chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depășește această sumă. Al doilea aspect vizează netemeinicia pentru faptul că s-a luat în considerare de instanța de fond un raport de expertiză necomunicat recurentelor, iar reactualizarea valorii s-a făcut în lipsa unor dispoziții legale exprese care să permită această reactualizare a valorii despăgubirilor stabilite și achitate conform titlului de plată din 7 octombrie 2008 în cuantum de 74.515,95 lei și a opțiunii recurentei din 1 noiembrie 2007. Se solicită admiterea recursurilor, în principal în raport de excepțiile invocate și în subsidiar pe fond solicitându-se respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

La dosar, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Analizând recursurile declarate, în raport de motivele invocate, Curtea le apreciază pentru următoarele considerente ca întemeiate, soluția pe fond dispusă de instanța de fond fiind nelegală și netemeinică. Curtea va aprecia, pentru considerente comune ambelor recursuri, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentința atacată fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În raport de excepțiile invocate, a inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și a tardivității, instanța de fond le-a respins corect în raport de calificarea acțiunii reclamantei-intimate - refuz nejustificat de soluționare a cererii având ca obiect acordarea de despăgubiri în raport de valoarea de circulație a terenului și de faptul că la plângerea prealabilă formulată a comunicat răspuns la data de 15 februarie 2009, iar la data de 27 ianuarie 2010 s-a formulat acțiune conform art. 1 din Legea nr. 554/2004. Curtea apreciază că pe fond sentința recurată, prin care s-a admis acțiunea reclamantei-intimate s-au anulat decizia reprezentând titlul de despăgubire și titlul de plată dispunându-se modificarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei, este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv cu nesocotirea cadrului normativ special privind procedura acordării despăgubirilor.

În principal, sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond nu a ținut cont că la data formulării plângerii prealabile și respectiv la data formulării acțiunii procedura specială de acordare a despăgubirilor, stabilită conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 se închiriase fiind achitate de recurente și încasate de reclamanta-intimată la 9 octombrie 2008, despăgubirile în cuantum de 74.515,95 lei conform opțiunii formulată și înregistrată de reclamantă la A.N.R.P. sub nr. 01725 din 1 noiembrie 2007. În cauză, nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei având ca obiect reactualizarea sumei încasate cu titlu de despăgubire pentru teren în sensul solicitat la valoarea de circulație.

În mod neîntemeiat s-a ținut cont și s-a justificat soluția de admitere, de raportul de expertiză efectuat în cauzăm probă care nu justifică cererea reclamantei care nu se încadrează în dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a dispozițiilor speciale prevăzute în H.G. nr. 128/2008, O.U.G. nr. 81/2007 aplicabile soluționării cererilor de despăgubiri și valorificarea titlurilor emise conform Legii nr. 247/2005, deoarece în cazul reclamantei-intimate prin plata despăgubirilor procedura specială a fost epuizată, reclamanta neavând temei legal pentru a pretinde reactualizarea despăgubirilor în raport de rata inflației.

Fără temei legal, instanța de fond a omologat un raport de expertiză care nu poate justifica o soluție care excede dispozițiilor speciale ale Legii nr. 247/2005 și care nu se încadrează în dispozițiile art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, în cauză reclamanta-intimată neavând un drept recunoscut de lege vătămat prin actele administrative contestate prin acțiunea formulată la 27 ianuarie 2009, ulterior încasării sumei de 74.515,95 lei stabilită legal conform dispozițiilor Legii nr. 247/2005. În subsidiar, sentința atacată este nelegală și în raport de suma stabilită cu titlu de despăgubire care este în contradicție cu dispozițiile art. 3 lit. h) din Legea nr. 247/2005 care limitează cuantumul despăgubirilor în numerar la o sumă de maxim 500.000 lei chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depășește această sumă.

Ceea ce nu e cazul reclamantei-intimate care a beneficiat de un titlu de plată legal emis nr. 1034 din 7 octombrie 2008 în cuantum de 74.515,95 lei și care a fost valorificat de reclamanta-intimată prin încasarea acestei sume conform ordinului de plată nr. 2227/2008. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va admite ambele recursuri declarate și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de către recurenta-pârâtă A.N.R.P. împotriva sentinței civile nr. 45/F-CONT din 3 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 45/F-CONT din 3 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 februarie 2011.