ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 535/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 45/F-CONT din data de 3

martie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea formulată de către reclamanta T.V. în contradictoriu

cu pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D., a dispus anularea Deciziei nr. 702 din 27

februarie 2006 și a titlului de plată nr. 1034 din 07 octombrie 2008, obligarea

pârâtei C.C.S.D. să emită decizia privitoare la titlul de despăgubire și a

pârâtei A.N.R.P. să emită titlu de plată pentru suma de 971.566 lei,

reactualizată la data plății, cu deducerea sumei de 74.515,95 lei, la valoare

reactualizată

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că prin Dispoziția nr. 142/2005 din 28 ianuarie 2005, emisă

de Primăria Municipiului Pitești, s-a dispus acordarea către reclamantă a

despăgubirilor, în echivalent, constând în titluri de valoare nominală, la

nivelul sumei de 701.751.102 lei, pentru suprafața de 536 mp, fiind respinse

despăgubirile pentru construcția în suprafață de 118,61 mp, cu motivarea că,

s-au acordat despăgubiri la data demolării.

A stabilit instanța de fond că

valoarea de despăgubire a fost realizată prin încadrarea terenului într-o

anumită zonă, respectiv zona A, în baza procesului-verbal, întocmit la data de

16 octombrie 2003, precizându-se ca temei de drept H.G. nr. 498/2003, cu

scăderea despăgubirilor, reactualizate, încasate de foștii proprietari, la

momentul exproprierii.

Prin Decizia nr. 702 din 27 aprilie 2006

s-a dispus emiterea titlului de despăgubire pentru suma de 74.515, 95 lei,

„reprezentând valoarea actualizată”, potrivit indicelui de inflație, din data

de 24 aprilie 2005, comunicat de Institutul Național de Statistică, iar prin

Decizia nr. 1034 din 07 octombrie 2008, s-a emis titlu de plată pentru aceeași

sumă, deși între emiterea titlului de despăgubire și emiterea titlului de plată

au trecut mai mult de doi ani.

Analizând înscrisurile depuse în

cauză și făcând referire la dispozițiile legale incidente, în speță art. 4 și art.

16 din Legea nr. 247/2005, dar și H.G. nr. 498/2003, instanța fondului a

apreciat că titlul de plată contestat este emis în mod nelegal, fiind

nesocotite dispozițiile legale privind procedura de evaluare, calculul

despăgubirilor și reactualizarea sumei consemnate.

Prima instanță a criticat faptul că

drepturile reclamantei privind stabilirea, respectiv contestarea modalității de

calcul a despăgubirilor au fost încălcate, iar despăgubirile s-au stabilit în

urma unui referat de evaluare, realizat la nivel local, fără a se ține cont de

prețul de circulație al bunului și de rata de inflație sau de raportarea la o

monedă de circulație internațională.

Curtea a respins excepțiile

tardivității procedurii prealabile, tardivității formulării contestației

împotriva Deciziei nr. 702/2006, prescripției dreptului la acțiune și lipsei

calității procesuale pasive, invocate de către pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D.

În motivarea acestei dispoziții,

Curtea a arătat că reclamantei nu i s-a comunicat raportul de evaluare privind

modul de calcul a despăgubirilor, aceasta neavând posibilitatea să îl conteste,

situație în care nu sunt incidente termenele limită de exercitare a dreptului

la acțiune invocate de către pârâte, iar, referitor la excepțiile privind lipsa

calității procesuale pasive, pârâtele sunt emitentele actelor administrative

contestate,

urmând ca

obligația de a reface actele să fie stabilită în raport de atribuțiile

prevăzute prin lege.

Împotriva acestei sentințe au

formulat recurs pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate de

ambele pârâte se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

invocându-se greșita aplicare a legii și interpretarea eronată a probelor în

raport de situația de fapt.

Se arată că intimata-reclamantă a

solicitat în contradictoriu cu autoritățile pârâte anularea deciziei nr. 702

din 27 aprilie 2006 și modificarea titlului de plată nr. 1037 din 7 octombrie

2008 și emiterea unui alt titlu prin care să se acorde despăgubiri la valoarea

de circulație a terenului la data executării sentinței.

Prin sentința atacată au fost

anulate Decizia nr. 702/2006 și Titlul de plată nr. 1034/2008 și au fost

obligate recurentele la emiterea titlului de plată pentru suma de 971.566 lei

reactualizată la data plății, cu deducerea sumei de 74.515,95 lei, la valoarea

actualizată.

Se arată că sentința recurată este

nelegală și netemeinică atât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor

invocate a inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile și a

tardivității formulării acțiunii cât și în ceea ce privește soluționarea pe

fond a acțiunii care este nelegală în raport de dispozițiile normei speciale

prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În ceea ce privește excepțiile

invocate se arată că în cauză nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută

de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de deciziile contestate,

acțiunea reclamantei-intimate fiind inadmisibilă.

În ceea ce privește tardivitatea se

arată că titlul de plată a fost emis la data de 7 octombrie 2008, comunicat

reclamantei la data de 9 noiembrie 2008, iar Decizia nr. 731/2006 a fost

comunicată la data de 21 august 2006, acțiunea fiind tardiv formulată în raport

de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, atât în ceea ce

privește formulată plângerii prealabile 14 decembrie 2009, cât și formularea

acțiunii conform Legii nr. 554/2004 din 27 ianuarie 2010.

În ceea ce privește fondul cauzei se

arată că soluția de admitere a acțiunii este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 3 lit. h) din Titlul VII al

l

egii nr. 247/2005, atât în ceea ce privește soluția de

anulare a actelor contestate – decizia reprezentând titlul de despăgubire și a

titlului de plată cât și în ceea ce privește stabilirea cuantumului sumei

cuvenite reclamantei 971.566 lei reactualizată. Stabilirea acestuia cuantum

este nelegal și netemeinic în opinia recurentelor pentru două considerente.

Primul vizează încălcarea

dispozițiilor art. 3 lit. h) din Legea nr. 247/2005 deoarece dispozițiile

speciale au limitat dreptul de a primi despăgubiri în numerar la o sumă maximă

de 500.000 lei chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depășește această

sumă.

Al doilea aspect vizează netemeinicia

pentru faptul că s-a luat în considerare de instanța de fond un raport de

expertiză necomunicat recurentelor, iar reactualizarea valorii s-a făcut în

lipsa unor dispoziții legale exprese care să permită această reactualizare a

valorii despăgubirilor stabilite și achitate conform titlului de plată din 7

octombrie 2008 în cuantum de 74.515,95 lei și a opțiunii recurentei din 1

noiembrie 2007.

Se solicită admiterea recursurilor, în

principal în raport de excepțiile invocate și în subsidiar pe fond solicitându-se

respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

La dosar, intimata-reclamantă a

formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând recursurile declarate, în

raport de motivele invocate, Curtea le apreciază pentru următoarele

considerente ca întemeiate, soluția pe fond dispusă de instanța de fond fiind

nelegală și netemeinică.

Curtea va aprecia, pentru

considerente comune ambelor recursuri, că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentința atacată fiind dată cu

aplicarea greșită a dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În raport de excepțiile invocate, a

inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și a

tardivității, instanța de fond le-a respins corect în raport de calificarea

acțiunii reclamantei-intimate - refuz nejustificat de soluționare a cererii

având ca obiect acordarea de despăgubiri în raport de valoarea de circulație a

terenului și de faptul că la plângerea prealabilă formulată a comunicat răspuns

la data de 15 februarie 2009, iar la data de 27 ianuarie 2010 s-a formulat

acțiune conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Curtea apreciază că pe fond sentința

recurată, prin care s-a admis acțiunea reclamantei-intimate s-au anulat decizia

reprezentând titlul de despăgubire și titlul de plată dispunându-se modificarea

cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei, este dată cu aplicarea greșită

a dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv cu nesocotirea

cadrului normativ special privind procedura acordării despăgubirilor.

În principal, sentința atacată este

nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond nu a ținut cont că la data

formulării plângerii prealabile și respectiv la data formulării acțiunii

procedura specială de acordare a despăgubirilor, stabilită conform Titlului VII

din Legea nr. 247/2005 se închiriase fiind achitate de recurente și încasate de

reclamanta-intimată la 9 octombrie 2008, despăgubirile în cuantum de 74.515,95

lei conform opțiunii formulată și înregistrată de reclamantă la A.N.R.P. sub nr.

01725 din 1 noiembrie 2007.

În cauză, nu sunt îndeplinite

condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii

reclamantei având ca obiect reactualizarea sumei încasate cu titlu de despăgubire

pentru teren în sensul solicitat la valoarea de circulație. În mod neîntemeiat

s-a ținut cont și s-a justificat soluția de admitere, de raportul de expertiză

efectuat în cauzăm probă care nu justifică cererea reclamantei care nu se încadrează

în dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a dispozițiilor speciale

prevăzute în H.G. nr. 128/2008, O.U.G. nr. 81/2007 aplicabile soluționării

cererilor de despăgubiri și valorificarea titlurilor emise conform Legii nr. 247/2005,

deoarece în cazul reclamantei-intimate prin plata despăgubirilor procedura

specială a fost epuizată, reclamanta neavând temei legal pentru a pretinde

reactualizarea despăgubirilor în raport de rata inflației.

Fără temei legal, instanța de fond a

omologat un raport de expertiză care nu poate justifica o soluție care excede

dispozițiilor speciale ale Legii nr. 247/2005 și care nu se încadrează în

dispozițiile art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, în cauză

reclamanta-intimată neavând un drept recunoscut de lege vătămat prin actele

administrative contestate prin acțiunea formulată la 27 ianuarie 2009, ulterior

încasării sumei de 74.515,95 lei stabilită legal conform dispozițiilor Legii

nr. 247/2005.

În subsidiar, sentința atacată este

nelegală și în raport de suma stabilită cu titlu de despăgubire care este în

contradicție cu dispozițiile art. 3 lit. h) din Legea nr. 247/2005 care

limitează cuantumul despăgubirilor în numerar la o sumă de maxim 500.000 lei

chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depășește această sumă.

Ceea ce nu e cazul

reclamantei-intimate care a beneficiat de un titlu de plată legal emis nr. 1034

din 7 octombrie 2008 în cuantum de 74.515,95 lei și care a fost valorificat de

reclamanta-intimată prin încasarea acestei sume conform ordinului de plată nr. 2227/2008.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în

baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va admite ambele recursuri

declarate și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de către

recurenta-pârâtă A.N.R.P. împotriva sentinței civile nr. 45/F-CONT din 3 martie

2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Admite recursul formulat de

recurenta-pârâtă C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 45/F-CONT din 3 martie

2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul

că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 1 februarie 2011.