ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 702/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14

septembrie 2004, reclamanta SC C.I.E. SRL Baia Mare a chemat în judecată pe

pârâții SC G.C.C. SA Baia Mare, A.E.V. și C.G. solicitând instanței autorizarea

convocării A.G.A. a SC G.C.C. SA.

Instanța, din oficiu, a introdus în

cauză și pe numitul P.V.I., membru al consiliului de administrație al SC G.C.C.

SA, potrivit dispozițiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 modificată.

În motivarea cererii, reclamanta a

susținut că, în calitate de acționar al SC G.C.C. SA a solicitat convocarea A.G.A.,

anunțând și comisia de cenzori despre această inițiativă, însă fără rezultat.

Față de situația că vicepreședinte

și președintele consiliului de administrație, pârâții persoane fizice în cauză

nu s-au prezentat la sediul societății se impunea ca reclamanta să uzeze de

prevederile art. 119 din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată.

Prin încheierea nr. 2078 din 1

noiembrie 2004, Tribunalul Maramureș, secția comercială a admis cererea

reclamantei, a stabilit data de referință pentru 10 noiembrie 2004, a autorizat

convocarea A.G.A. a SC G.C.C. SA Baia Mare, pentru data de 27 noiembrie 2004 la

sediul societății.

Prin aceeași încheiere instanța de

fond a stabilit ordinea de zi a adunării, ca fiind revocarea consiliului de

administrație al societății și alegerea unui nou consiliu de administrație.

Totodată, instanța a dispus ca

adunarea generală a acționarilor să fie prezidată de P.V.I., precum și

efectuarea publicității convocării adunării generale.

Instanța de fond a reținut în

considerentele hotărârii astfel pronunțate că reclamanta deține un procent de

30,26 % din acțiunile societății pârâte SC G.C.C. SA Baia Mare, situație ce-i

conferă posibilitatea de a solicita convocarea adunării generale,

administratorii fiind obligați să o convoace de îndată.

Cum solicitarea expresă a

reclamantei din data de 3 august 2004 a fost refuzată de către administratorii

societății, instanța de fond a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile

art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Apelul declarat de pârâții C.G. și A.E.V.

împotriva hotărârii fondului, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 51

din 24 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Instanța de apel a analizat

criticile aduse hotărârii de fond ce vizau netemeinicia și nelegalitatea

soluției pronunțată în cauză, respectiv greșita apreciere a situației de fapt,

precum și greșita aplicare a dispozițiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990

republicată, și a reținut în esență, că, pârâții nu argumentează criticile

invocate, limitându-se doar la afirmațiile că nu sunt îndeplinite condițiile

impuse de art. 119 din Legea nr. 31/1990 și că, în fapt, doar interesul

personal al asociatului P.V.I. a determinat promovarea acțiunii, motiv pentru

care se impune menținerea hotărârii de fond.

Împotriva deciziei din apel au

declarat recurs pârâții C.G. și A.E.V. invocând motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și care, au solicitat admiterea recursului, iar

pe fond respingerea acțiunii, ca nefondată.

În dezvoltarea criticilor aduse

deciziei recurate, pârâții au susținut că acțiunea a fost introdusă cu rea

credință de către reprezentantul reclamantei, atitudine ce trebuie sancționată

ca atare.

Recurenții susțin că instanța de

apel a reținut greșit situația de fapt, în realitate pârâții fiind cei vătămați

în drepturile lor, cu referire la împiedicarea lor de a lua parte la adunările

generale ale societății, motiv pentru care ultima hotărâre A.G.A. din 23

aprilie 2004 a fost anulată de către tribunal.

Mai mult, se susține că, instanțele

în mod greșit au apreciat cu privire la dispozițiile art. 119 din Legea nr.

31/1990, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal invocat,

solicitarea convocării fiind făcută de asociatul P.V.I. sie însuși.

În fine, s-a mai susținut că în

aceste condiții nu era îndeplinită situația premisă, respectiv un refuz din

partea administratorilor pentru convocarea adunării generale, motiv pentru care

se impunea respingerea acțiunii.

Criticile formulate de recurenți

sunt o reiterare a motivelor de apel și vizează modul greșit în care cele două

instanțe au apreciat și stabilit situația de fapt, precum și aplicarea greșită

a dispozițiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990/ R.

În condițiile în care situația de

fapt nu mai poate supusă controlului judiciar în recurs, instanța fiind ținută

a analiza criticile de nelegalitate invocate de către recurenți, Înalta Curte

constată că recursul astfel motivat este nefondat pentru următoarele

considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 119

alin. (3) din Legea nr. 31/1990/ R „dacă administratorii nu convoacă adunarea

generală, instanța de la sediul societății va putea autoriza, cu citarea

administratorilor și în conformitate cu dispozițiile art. 331 C. proc. civ.,

convocarea adunării generale de către persoanele care îndeplinesc condițiile

prevăzute de alin. (1)”, cu referire la acționarii reprezentând a zecea parte

din capitalul social sau o cotă mai mică.

Deși recurenții au provocat controlul

judiciar al sentinței de fond, aceștia nu au dat posibilitatea instanței de

apel de a analiza susținerile în calea devolutivă, acestea nefiind dezvoltate.

Susținerea potrivit căreia nu era

îndeplinită situația premisă, respectiv refuzul administratorilor, de a convoca

adunarea generală, condiție impusă de dispozițiile art. 119 alin. (3) din Legea

nr. 31/1990/ R, se dovedește a fi nefondată față de cererea de chemare în

judecată promovată de acționarul reclamant și de înscrisurile doveditoare

atașate acesteia.

Simpla promovare a acțiunii de către

reclamantă, nevoită fiind astfel să apeleze la forța coercitivă a statului,

sesizând autoritatea judecătorească, constituie premisa condiției impuse de

textul legal pretins greșit aplicat, cu referire la refuzul administratorilor

de a convoca adunarea generală, întărită fiind de înscrisurile doveditoare.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte

va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și, în consecință, va

respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâții C.G. și A.E.V., împotriva deciziei nr. 51 din 24 martie 2005 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 februarie 2006.