ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 702/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 14 septembrie 2004, reclamanta SC C.I.E. SRL Baia Mare a chemat în judecată pe pârâții SC G.C.C. SA Baia Mare, A.E.V. și C.G. solicitând instanței autorizarea convocării A.G.A. a SC G.C.C. SA. Instanța, din oficiu, a introdus în cauză și pe numitul P.V.I., membru al consiliului de administrație al SC G.C.C. SA, potrivit dispozițiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 modificată. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că, în calitate de acționar al SC G.C.C. SA a solicitat convocarea A.G.A., anunțând și comisia de cenzori despre această inițiativă, însă fără rezultat.

Față de situația că vicepreședinte și președintele consiliului de administrație, pârâții persoane fizice în cauză nu s-au prezentat la sediul societății se impunea ca reclamanta să uzeze de prevederile art. 119 din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată. Prin încheierea nr. 2078 din 1 noiembrie 2004, Tribunalul Maramureș, secția comercială a admis cererea reclamantei, a stabilit data de referință pentru 10 noiembrie 2004, a autorizat convocarea A.G.A. a SC G.C.C. SA Baia Mare, pentru data de 27 noiembrie 2004 la sediul societății. Prin aceeași încheiere instanța de fond a stabilit ordinea de zi a adunării, ca fiind revocarea consiliului de administrație al societății și alegerea unui nou consiliu de administrație.

Totodată, instanța a dispus ca adunarea generală a acționarilor să fie prezidată de P.V.I., precum și efectuarea publicității convocării adunării generale. Instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii astfel pronunțate că reclamanta deține un procent de 30,26 % din acțiunile societății pârâte SC G.C.C. SA Baia Mare, situație ce-i conferă posibilitatea de a solicita convocarea adunării generale, administratorii fiind obligați să o convoace de îndată. Cum solicitarea expresă a reclamantei din data de 3 august 2004 a fost refuzată de către administratorii societății, instanța de fond a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Apelul declarat de pârâții C.G. și A.E.V. împotriva hotărârii fondului, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 51 din 24 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Instanța de apel a analizat criticile aduse hotărârii de fond ce vizau netemeinicia și nelegalitatea soluției pronunțată în cauză, respectiv greșita apreciere a situației de fapt, precum și greșita aplicare a dispozițiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 republicată, și a reținut în esență, că, pârâții nu argumentează criticile invocate, limitându-se doar la afirmațiile că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 119 din Legea nr. 31/1990 și că, în fapt, doar interesul personal al asociatului P.V.I.

a determinat promovarea acțiunii, motiv pentru care se impune menținerea hotărârii de fond. Împotriva deciziei din apel au declarat recurs pârâții C.G. și A.E.V. invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și care, au solicitat admiterea recursului, iar pe fond respingerea acțiunii, ca nefondată. În dezvoltarea criticilor aduse deciziei recurate, pârâții au susținut că acțiunea a fost introdusă cu rea credință de către reprezentantul reclamantei, atitudine ce trebuie sancționată ca atare. Recurenții susțin că instanța de apel a reținut greșit situația de fapt, în realitate pârâții fiind cei vătămați în drepturile lor, cu referire la împiedicarea lor de a lua parte la adunările generale ale societății, motiv pentru care ultima hotărâre A.G.A.

din 23 aprilie 2004 a fost anulată de către tribunal. Mai mult, se susține că, instanțele în mod greșit au apreciat cu privire la dispozițiile art. 119 din Legea nr. 31/1990, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal invocat, solicitarea convocării fiind făcută de asociatul P.V.I. sie însuși. În fine, s-a mai susținut că în aceste condiții nu era îndeplinită situația premisă, respectiv un refuz din partea administratorilor pentru convocarea adunării generale, motiv pentru care se impunea respingerea acțiunii.

Criticile formulate de recurenți sunt o reiterare a motivelor de apel și vizează modul greșit în care cele două instanțe au apreciat și stabilit situația de fapt, precum și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990/ R. În condițiile în care situația de fapt nu mai poate supusă controlului judiciar în recurs, instanța fiind ținută a analiza criticile de nelegalitate invocate de către recurenți, Înalta Curte constată că recursul astfel motivat este nefondat pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/ R „dacă administratorii nu convoacă adunarea generală, instanța de la sediul societății va putea autoriza, cu citarea administratorilor și în conformitate cu dispozițiile art. 331 C. proc.

civ., convocarea adunării generale de către persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1)”, cu referire la acționarii reprezentând a zecea parte din capitalul social sau o cotă mai mică. Deși recurenții au provocat controlul judiciar al sentinței de fond, aceștia nu au dat posibilitatea instanței de apel de a analiza susținerile în calea devolutivă, acestea nefiind dezvoltate. Susținerea potrivit căreia nu era îndeplinită situația premisă, respectiv refuzul administratorilor, de a convoca adunarea generală, condiție impusă de dispozițiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/ R, se dovedește a fi nefondată față de cererea de chemare în judecată promovată de acționarul reclamant și de înscrisurile doveditoare atașate acesteia.

Simpla promovare a acțiunii de către reclamantă, nevoită fiind astfel să apeleze la forța coercitivă a statului, sesizând autoritatea judecătorească, constituie premisa condiției impuse de textul legal pretins greșit aplicat, cu referire la refuzul administratorilor de a convoca adunarea generală, întărită fiind de înscrisurile doveditoare. Pentru cele ce preced, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și, în consecință, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții C.G. și A.E.V., împotriva deciziei nr. 51 din 24 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2006.