ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 879/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul B.D. prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu pârâta SC A.T.C. SA Baia

Mare, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Hotărârea A.G.E.A.

și A.G.O.A. din 14 iulie 2008, suspendarea hotărârilor până la soluționarea

acțiunii și cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 242

din 30 ianuarie 2009 Tribunalul Maramureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului reținând,

în esență că reclamantul B.D. nu avea calitatea să-l reprezinte pe acționarul

P.D. atâta vreme cât nu avea mandat special în acest sens, procura depusă la

fila 61 neîndeplinind cerințele dispozițiilor art. 68 C. proc. civ.

În ceea ce privește

acțiunea precizată a reclamantului, instanța de fond a stabilit că în cauză nu

poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990

republicată, întrucât acționarul SC C.I.M.P. SRL a fost reprezentat de

administratorul societăților, care a fost reprezentantul legal al acesteia în

sensul normelor art. 70 și următoarele din legea amintită.

Totodată s-a reținut

că dat fiind faptul că procura specială, depusă de reclamant pentru a dovedi

calitatea de împuternicit al acționarului P.D.M. pentru cele două adunări, nu îndeplinește

cerințele prevăzute de art. 125 alin. (1) și (3) din Legea nr. 31/1990 și art. 243

din Legea nr. 297/2004.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 81

din 13 mai 2009 a admis apelul reclamantului B.D., a desființat sentința nr. 242

din 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Maramureș în sensul că a admis excepția

lipsei dovezii calității de reprezentant și a anulat cererea formulată de B.D.

în calitate de mandatar a lui P.D.M. A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de control judiciar a reținut că prima instanță în mod

nelegal a respins acțiunea reclamantului B.D. în calitate de mandatar al acționarului

P.D.M., în condițiile în care se impunea anularea acesteia din perspectiva dispozițiilor

art. 163 C. proc. civ. Procura de la fila 10 dosar fond, nu întrunește cerințele

legale menționate.

Așadar lipsind dovada

calității de reprezentant prima instanță trebuia să anuleze cererea conform art.

163 C. proc. civ.

De altfel, nici nu

s-a pronunțat asupra acestui incident procedural, deși excepția a fost invocată

în ședința din 8 octombrie 2008 (fila 54 dosar fond).

Răspunzând criticii

reclamantului conform căreia cele două adunări ale acționarilor organizate la

data de 14 iulie 2008 ar fi nelegale din perspectiva încălcării art. 118 din

Legea nr. 31/1990 cât și din perspectiva convocării acesteia, instanța de apel

a reținut că legiuitorul prin norma legală menționată, a instituit interdicția

organizării în aceeași zi a unei adunări generale de aceeași natură, fără a

viza însă întrunirea în aceeași zi a două adunări generale având natură

diferită, respectiv una ordinară și alta extraordinară.

Convocatorul celor

două adunări a fost publicat în M. Of. nr. 3151 din 6 iunie 2008 fiind făcut de

către Consiliul de Administrație al SC A.T.C. SA de la acea dată și înregistrat

la O.R.C. Maramureș, consiliu în a cărui componență se regăseau R.G., L.P.T. și

C.A.

Referitor la

acționarul P.D.M. s-a reținut că la data de 14 aprilie 2003 acesta a acordat

recurentului B.D. un mandat care însă nu întrunește cerințele prevăzute de art.

125 alin. (1) și (3) din Legea nr. 31/1990, astfel încât să justifice

reprezentarea celui dintâi la adunările generale din 14 iulie 2008. S-a

constatat că procura nu era acordată apelantului B.D. pentru adunările generale

ale acționarilor din 14 iulie 2008, aceasta având un caracter general astfel că

s-a reținut corect că apelantul nu avea nici o justificare legală să acționeze

în calitate de mandatar al acționarului menționat, pentru cele două adunări.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul B.D. întemeiat pe dispozițiile art. 299

-316 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate

în sensul anulării hotărârii A.G.A. și A.G.O.A. din 14 iulie 2008 a SC A.T.C.

SA Baia Mare.

În motivarea

recursului său, reclamantul a susținut că nu poate accepta punctul de vedere al

Curții de Apel Cluj potrivit căruia la 19 ianuarie 2009 ca urmare a constatării

unei erori O.R.C. Maramureș din oficiu a dispus corectarea componenței

consiliului de administrație, indicând componența R.G., L.P.T. și C.A.

Recursul este

nefondat.

Recurentul și-a

întemeiat criticile aduse deciziei pronunțată de instanța de apel pe

dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., fără nicio referire la motivele de

nelegalitate care sunt cerute procedural, sub sancțiune, de dispozițiile art. 302

1

lit. c) raportat la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții

modificarea sau casarea unei hotărâri nu se poate cere decât pentru motive de

nelegalitate, întrucât recursul este cale extraordinară de atac, nedevolutivă

prin care se verifică numai legalitatea soluției și nu se poate pretinde

instanței de casație să analizeze criticile aduse deciziei pronunțată de

instanța de apel sub toate aspectele și să desprindă din acestea eventuale

încălcări de lege, substituindu-se părții care a promovat recursul.

Concluzia aceasta se

impune cu atât mai mult cu cât recurentul a avut la dispoziție o cale de atac

devolutivă prin care soluția primei instanțe a fost analizată și pe fond, sub

toate aspectele criticate.

Exercitarea căii

extraordinare de atac a recursului este condiționată procedural de îndeplinirea

unor cerințe obligatorii, pe care autorul recursului astfel promovat nu le-a

respectat întocmai.

Astfel, recurentul nu

a demonstrat încălcarea legii de drept substanțial constând în aplicarea unui

text de lege străin situației de fapt și nici extinderea sau restrângerea

nejustificată a aplicării unor dispoziții legale. Se poate observa și că

susținerile din recurs vizează în bună măsură netemeinicia și nu nelegalitatea

soluției așa încât criticile pe aceste aspecte într-o cale de atac nedevolutivă

nu pot fi supuse analizei.

În consecință față de

cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ. recursul reclamantului B.D. va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul B.D. împotriva Deciziei civile nr. 81 din 13 mai 2009 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2010.