ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 879/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul B.D. prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu pârâta SC A.T.C. SA Baia Mare, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Hotărârea A.G.E.A. și A.G.O.A. din 14 iulie 2008, suspendarea hotărârilor până la soluționarea acțiunii și cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 242 din 30 ianuarie 2009 Tribunalul Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului reținând, în esență că reclamantul B.D. nu avea calitatea să-l reprezinte pe acționarul P.D. atâta vreme cât nu avea mandat special în acest sens, procura depusă la fila 61 neîndeplinind cerințele dispozițiilor art. 68 C. proc.

civ. În ceea ce privește acțiunea precizată a reclamantului, instanța de fond a stabilit că în cauză nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată, întrucât acționarul SC C.I.M.P. SRL a fost reprezentat de administratorul societăților, care a fost reprezentantul legal al acesteia în sensul normelor art. 70 și următoarele din legea amintită. Totodată s-a reținut că dat fiind faptul că procura specială, depusă de reclamant pentru a dovedi calitatea de împuternicit al acționarului P.D.M. pentru cele două adunări, nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 125 alin. (1) și (3) din Legea nr. 31/1990 și art. 243 din Legea nr. 297/2004.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 81 din 13 mai 2009 a admis apelul reclamantului B.D., a desființat sentința nr. 242 din 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Maramureș în sensul că a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și a anulat cererea formulată de B.D. în calitate de mandatar a lui P.D.M. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a reținut că prima instanță în mod nelegal a respins acțiunea reclamantului B.D. în calitate de mandatar al acționarului P.D.M., în condițiile în care se impunea anularea acesteia din perspectiva dispozițiilor art. 163 C. proc.

civ. Procura de la fila 10 dosar fond, nu întrunește cerințele legale menționate. Așadar lipsind dovada calității de reprezentant prima instanță trebuia să anuleze cererea conform art. 163 C. proc. civ. De altfel, nici nu s-a pronunțat asupra acestui incident procedural, deși excepția a fost invocată în ședința din 8 octombrie 2008 (fila 54 dosar fond). Răspunzând criticii reclamantului conform căreia cele două adunări ale acționarilor organizate la data de 14 iulie 2008 ar fi nelegale din perspectiva încălcării art. 118 din Legea nr. 31/1990 cât și din perspectiva convocării acesteia, instanța de apel a reținut că legiuitorul prin norma legală menționată, a instituit interdicția organizării în aceeași zi a unei adunări generale de aceeași natură, fără a viza însă întrunirea în aceeași zi a două adunări generale având natură diferită, respectiv una ordinară și alta extraordinară.

Convocatorul celor două adunări a fost publicat în M. Of. nr. 3151 din 6 iunie 2008 fiind făcut de către Consiliul de Administrație al SC A.T.C. SA de la acea dată și înregistrat la O.R.C. Maramureș, consiliu în a cărui componență se regăseau R.G., L.P.T. și C.A. Referitor la acționarul P.D.M. s-a reținut că la data de 14 aprilie 2003 acesta a acordat recurentului B.D. un mandat care însă nu întrunește cerințele prevăzute de art. 125 alin. (1) și (3) din Legea nr. 31/1990, astfel încât să justifice reprezentarea celui dintâi la adunările generale din 14 iulie 2008. S-a constatat că procura nu era acordată apelantului B.D. pentru adunările generale ale acționarilor din 14 iulie 2008, aceasta având un caracter general astfel că s-a reținut corect că apelantul nu avea nici o justificare legală să acționeze în calitate de mandatar al acționarului menționat, pentru cele două adunări.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B.D. întemeiat pe dispozițiile art. 299 -316 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul anulării hotărârii A.G.A. și A.G.O.A. din 14 iulie 2008 a SC A.T.C. SA Baia Mare. În motivarea recursului său, reclamantul a susținut că nu poate accepta punctul de vedere al Curții de Apel Cluj potrivit căruia la 19 ianuarie 2009 ca urmare a constatării unei erori O.R.C. Maramureș din oficiu a dispus corectarea componenței consiliului de administrație, indicând componența R.G., L.P.T. și C.A. Recursul este nefondat. Recurentul și-a întemeiat criticile aduse deciziei pronunțată de instanța de apel pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc.

civ., fără nicio referire la motivele de nelegalitate care sunt cerute procedural, sub sancțiune, de dispozițiile art. 302 1 lit. c) raportat la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții modificarea sau casarea unei hotărâri nu se poate cere decât pentru motive de nelegalitate, întrucât recursul este cale extraordinară de atac, nedevolutivă prin care se verifică numai legalitatea soluției și nu se poate pretinde instanței de casație să analizeze criticile aduse deciziei pronunțată de instanța de apel sub toate aspectele și să desprindă din acestea eventuale încălcări de lege, substituindu-se părții care a promovat recursul. Concluzia aceasta se impune cu atât mai mult cu cât recurentul a avut la dispoziție o cale de atac devolutivă prin care soluția primei instanțe a fost analizată și pe fond, sub toate aspectele criticate.

Exercitarea căii extraordinare de atac a recursului este condiționată procedural de îndeplinirea unor cerințe obligatorii, pe care autorul recursului astfel promovat nu le-a respectat întocmai. Astfel, recurentul nu a demonstrat încălcarea legii de drept substanțial constând în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt și nici extinderea sau restrângerea nejustificată a aplicării unor dispoziții legale. Se poate observa și că susținerile din recurs vizează în bună măsură netemeinicia și nu nelegalitatea soluției așa încât criticile pe aceste aspecte într-o cale de atac nedevolutivă nu pot fi supuse analizei. În consecință față de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ. recursul reclamantului B.D.

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva Deciziei civile nr. 81 din 13 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.