ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 975/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 130 pronunțată de Tribunalul

Maramureș în dosarul nr. 5341/100/2007, s-a respins acțiunea formulată de

reclamanții A.C., B.M., C.V., C.E.M. și D.M.M. în contradictoriu cu pârâta SC C.

SA.

Pentru a pronunța această

sentință prima instanță a reținut că, convocarea A.G.A. SC C. SA Baia Mare

pentru data de 3 august 2007 a fost făcută de R.M. autorizat fiind potrivit

sentinței civile nr. 1951 din 26 iunie 2007 pronunțată în dosar nr. 2542/100/2007

a Tribunalului Maramureș, având în vedere că la data respectivă societatea nu

avea organe statutare, prin sentința civilă nr. 1628 din 23 mai 2005 a

Tribunalului Maramureș, anulându-se hotărârea prin care a fost numit un

consiliu de administrație.

Prin aceeași sentință civilă

nr. 1951 din 26 iunie 2007 a fost aprobată și ordinea de zi, la pct. 7 fiind

stabilită „alegerea comisiei de cenzori, formată din 3 membri și 3 membri

supleanți”, iar la pct. 6 „alegerea consiliului de administrație, format din 3

membri”.

Convocatorul A.G.A. pentru

ședința din data de 3 august 2007 a fost publicat în M. Of. nr. 1960/28.06.2007

și într-un ziar local, la pct. 6 și 7 fiind specificată alegerea consiliului de

administrație și a comisiei de cenzori. Urmare a A.G.A. din 3 august 2007, s-a

adoptat Hotărârea nr. 1, prin care s-a aprobat la pct. 7 și 8 consiliul de

administrație și comisia de cenzori, așa cum s-a prezentat în convocator.

Deci, prin hotărârea

adoptată la data de 3 august 2007 s-au adoptat și votat măsuri, (inclusiv la pct.

7 și 8) care au fost autorizate de instanță prin sentința civilă nr. 1951 din 26

iunie 2007 pronunțată în dosar nr. 2542/100/2007 și în consecință pârâta nu a

încălcat dispozițiile art. 129 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Cu privire la mențiunea

reclamanților că modificarea actului constitutiv al unei societăți pe acțiuni

este de competența A.G.E.A., conform art. 113 lit. m) din Legea nr. 317/1990,

s-a reținut că pârâta a convocat A.G.A. societății potrivit dispozițiilor date

de instanță, prin sentința civilă nr. 1951 din 26 iunie 2006.

Potrivit art. 115 din Legea nr.

31/1990, republicată, pentru validitatea deliberărilor A.G.E.A., a fost necesar

la prima convocare prezența acționarilor deținând cel puțin o pătrime din

numărul total de drepturi de vot.

Art. 112 din aceeași lege

prevede că pentru validitatea deliberărilor A.G.A. este necesară prezența

acționarilor care să dețină cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi

de vot.

Astfel măsura membrilor

consiliului de administrație și a comisiei de cenzori a SC C. SA, respectiv hotărârea

nr. 1 din 3 august 2007 a fost adoptată cu respectarea condițiilor de cvorum și

majoritate prevăzute pentru adoptarea hotărârii A.G.E.A., fiind respectate

dispozițiile art. 115 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva sentinței au

declarat apel în termenul legal, reclamanții A.C., B.M., C.V., C.E.M. și D.M.M.,

solicitând admiterea apelului cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului au

arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții, acționari ai SC C.

SA, au cerut constatarea în principal, a modului defectuos de înregistrare de

către O.R.C. Maramureș a unei mențiuni privind o modificare de act constitutiv

al SC C. SA, susținere bazată pe nulitatea modificării actului constitutiv al SC

C. SA, constând în schimbarea formei de conducere a societății, lipsa tuturor

actelor necesare pentru înregistrarea mențiunii și totodată au solicitat

anularea mențiunii din Registrul Comerțului privind această modificare de act

constitutiv. Astfel au arătat că societatea a trecut de la o formă de conducere

formată din administrator unic și comisie de cenzori formată din 3 membri, la o

nouă formă de conducere și anume, consiliu de administrație format din 3 membri

și o comisie de cenzori formată din 3 membrii activi și 3 membrii supleanți. În

susținerea cauzei au invocat în principal prevederile art. 113 lit. m), art. 117

alin. (6) și (7), precum și art. 129 alin. (7) din Legea nr. 31/1990. De

asemenea au invocat prevederile art. 204 din Legea nr. 31/1990, SC C. SA

nedepunând la O.R.C. Maramureș actul constitutiv modificat și actualizat sub

noua formă.

Totodată, în acest dosar, A.C.

a formulat o cerere de recuzare a judecătorului, motivat de faptul că acest

judecător se pronunțase cu privire la legalitatea modificării actului

constitutiv, admițând la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Maramureș înregistrarea

mențiunii contestate.

Prin modul de soluționare a

cauzei, prin starea de fapt reținută de către instanța de fond, prin motivarea

soluției, s-a apreciat că cele învederate instanței de fond, au fost cercetate

cu imparțialitate.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 136 din 19 iunie

2008, a anulat apelul declarat de reclamanții B.M., C.E.M., C.V. și D.M.M. și a

respins ca nefondat apelul reclamantului A.C., obligând apelanții, în solidar,

la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 719,53 lei către intimata SC C.

SA Baia Mare.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că apelanții B.M., C.E.M., C.V. și D.M.M. nu au

semnat apelul, cu toate că li s-a acordat termen pentru îndeplinirea acestei

obligații și de asemeni au fost citați cu această mențiune.

Cu privire la apelul

formulat de reclamantul A.C., instanța a reținut, cu privire la respingerea

cererii de recuzare a judecătorului M.F. formulată de apelant, că împrejurarea

că același judecător, care în calitate de judecător delegat la O.R.C. s-a

pronunțat asupra unei cereri de mențiuni ce poartă asupra modificării actului

constitutiv al unei societăți comerciale și care urmează să decidă asupra

legalității actului constitutiv pe calea acțiunii în nulitatea actului de

modificare a actului constitutiv conform Legii nr. 31/1990, nu poate fi

încadrată în ipoteza textului art. 27 pct. 7 C. proc. civ.

Cu privire la fondul cauzei,

instanța de apel a apreciat că prima instanță a făcut o judicioasă interpretare

a materialului probator administrat în cauză și a aplicat corect normele legale

incidente în materie și anume a reținut că A.G.A. din 3 august 2007 a fost

convocată de către R.M., persoană autorizată de Tribunalul Maramureș prin

sentința nr. 1951 din 26 iunie 2007, că în cuprinsul convocatorului s-a inserat

la pct. 6 alegerea consiliului de administrație al societății format din 3

membrii iar la pct. 7 alegerea comisiei de cenzori ai societății format din 3 membrii

și 3 membrii supleanți, că la ședința adunării generale s-au votat și aprobat

numai punctele înscrise pe ordinea de zi a convocatorului și că deliberările și

votul dat în adunarea generală din 3 august 2007 au respectat dispozițiile

legale, respectiv cele prevăzute la art. 112, art. 113 și art. 115 din Legea nr.

31/1990.

S-a mai reținut de către

instanța de apel că potrivit dispozițiilor Legii nr. 31 /1990 din art. 8 lit.

i) corelate cu cele prevăzute la lit. g), g)1, h), i)1, alegerea unui nou

consiliu de administrație la o societate comercială pe acțiuni precum și a unei

noi comisii de cenzori, nu reprezintă modificarea actului constitutiv al

societății.

Cu petiția înregistrată la

data de 22 iulie 2008, reclamantul A.C. în termen legal, a declarat recurs

împotriva deciziei pronunțată în apel și a solicitat în principal admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței competente iar în secundar admiterea excepției de conexitate,

conexarea dosarelor nr. 5341/100/2007 și dosarului nr. 5668/100/2007.

Prin motivele de recurs

invocate de reclamant s-a arătat în esență că instanța de apel a încălcat

dreptul său la un proces echitabil întrucât nu i-a acordat termenul solicitat,

cu toate că cererea de amânare formulată a fost argumentată.

A mai arătat recurentul, că

instanța a trecut peste excepția de incompatibilitate, în sensul că judecătorul

care a soluționat cauza pe fond a participat și la O.R.C. ca judecător delegat,

a dispus asupra înregistrării mențiunii de modificare a actului constitutiv al SC

C. SA și astfel nu a mai putut asigura obiectivitatea și imparțialitatea în

judecarea pricinii.

Recurentul, în ce privește

judecata fondului cauzei, a reiterat motivele de apel formulate și a arătat în

esență că prin motivarea hotărârilor pronunțate în cauză s-a făcut trimitere la

modul în care se fac înregistrările de mențiuni în registrul comerțului, la

competențele judecătorului delegat, creându-se impresia că acest litigiu este

unul îndreptat împotriva încheierilor judecătorului delegat. Acest lucru este

întărit și de „opoziția” formulată, care nu a fost soluționată, nu a fost

trimisă procedural instanțelor competente, așa încât, arată recurentul dacă se

reține că acest litigiu este unul îndreptat împotriva unei încheieri a

judecătorului delegat, atunci judecarea lui s-a făcut de către o instanță care

nu era competentă.

În situația în care se va

aprecia că litigiul este unul comercial, neevaluabil în bani, recurentul

menționează că solicită admiterea excepției de conexitate, dosarul nr. 5341/100/2007

și nr. 5668/100/2007, fiind în strânsă legătură.

Cu privire la modificarea

actului constitutiv a SC C. SA recurentul menționează că s-a făcut fără

respectarea tuturor cerințelor legale, că adunarea acționarilor din 3 august

2007 a fost convocată pe baza unui convocator în care nu s-a publicat textul

integral al propunerilor pentru modificarea actului constitutiv al societății

și deci au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.

Recurentul conchide arătând

că societatea înainte de 3 august 2007 a fost condusă de administrator unic și

de către o comisie de cenzori formată din trei membrii, iar numirea consiliului

de administrație format din trei membrii și a unei comisii de cenzori formată

din trei membrii activi și trei supleanți reprezintă o modificare de act

constitutiv iar această modificare, nu se putea face decât cu respectarea

condițiilor legale, în sensul că alegerea președintelui consiliului de

administrație trebuia aprobată în adunarea acționarilor și deci în convocator

ar fi trebuit prevăzută alegerea acestuia.

În drept recurentul și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recursul declarat de

reclamant nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerate.

Analizând primul motiv de

recurs invocat de reclamant ce privește neacordarea unui nou termen de judecată

solicitat de către acesta printr-o cerere motivată, Înalta Curte apreciază că

în mod corect și legal instanța a respins cererea formulată, respectând

principiul celerității procesului comercial și deci motivul de recurs va fi

respins.

Motivul de recurs privind

excepția de incompatibilitate, Înalta Curte îl apreciază ca nefondat întrucât

în mod corect excepția a fost respinsă, cu motivarea că situația invocată nu

poate fi încadrată în ipoteza prevăzută de art. 27 pct. 7 C. proc. civ. „dacă

și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă”, deoarece judecătorul

delegat nu poate să realizeze verificarea legalității actelor și faptelor

asupra cărora poartă mențiunea decât sub aspectul îndeplinirii cerințelor

legale și formale și nu asupra unor chestiuni de fond privind valabilitatea

acestor acte sau fapte.

Analizând motivul de recurs

ce privește opoziția formulată de recurent, Înalta Curte constată că nu este

fondată, prin încheierea nr. 6177 din 23 august 2007 judecătorul delegat a

respins opoziția și în considerentele încheierii a menționat că motivele

invocate de părți sunt motive care eventual pot fi invocate în acțiunea în

anulare, întemeiată pe art. 132 și urm. din Legea nr. 31/1990.

Nu poate fi primită nici

ultima critică formulată de recurent, deoarece instanțele au reținut corect că

prin sentința civilă nr. 1951 din 26 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul

Maramureș a fost autorizat R.M. să convoace A.G.A. SC C. SA, deoarece

societatea nu avea organe statutare, a fost de asemeni aprobată ordinea de zi,

la pct. 7 fiind stabilită „alegerea comisiei de cenzori”, formată din 3 membrii

și 3 membrii supleanți iar la pct. 6 „alegerea consiliului de administrație”,

format din 3 membrii iar convocatorul A.G.A. a fost publicat în Monitorul Oficial

și într-un ziar local.

Din actele și înscrisurile

dosarului rezultă că prin hotărârea A.G.A. din 3 august 2007 au fost adoptate

numai punctele înscrise pe ordinea de zi a convocatorului, astfel cum au fost

autorizate de instanță prin sentința civilă nr. 1951 din 26 iunie 2007

pronunțată în dosarul nr. 2542/100/2007 al Tribunalului Maramureș.

În concluzie, pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

Având în vedere dispozițiile

art. 274 C. proc. civ. recurentul va fi obligat la cheltuieli de judecată către

intimata - pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul A.C. împotriva deciziei civile nr. 136 din 19 iunie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant

la 467 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC C. SA Baia Mare.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 24 martie 2009.