ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5102/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 14 iulie 2004, reclamanta B.I.L. Nicosia a chemat în judecată pârâta SC L.

SA Bacău, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună

anularea hotărârii din 8 iunie 2004 a A.G.E.A. SC L. SA publicată în M. Of. la

data de 24 iunie 2004.

În motivarea cererii reclamanta

susține că A.G.E.A. nu a fost legal constituită fiind încălcate dispozițiile art.

117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, care prevede în mod expres că în caz de

modificare a actului constitutiv, convocatorul trebuie să cuprindă textul

integral al modificărilor propuse. De asemenea se arată că s-au încălcat

prevederile art. 119 alin. (1) din aceeași lege în sensul că nu s-au respectat

drepturile acționarilor minoritari știut fiind că A.G.E.A. se pot convoca la

cererea acționarilor reprezentând cel puțin 1/3 din capitalul social.

Tribunalul Bacău, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1470 din 17 septembrie 2004 a

respins ca rămasă fără obiect acțiunea promovată.

În motivarea soluției, instanța de

fond a reținut că pârâta a convocat o nouă adunare generală extraordinară în

data de 25 august 2004, prin care s-a aprobat eliminarea celor două texte

criticate de reclamantă în actul de sesizare, fiind dată în acest sens

hotărârea din aceeași dată, înregistrată la O.R.C. la data de 1 noiembrie 2004,

dispusă prin încheierea din 31 august 2004, această hotărâre fiind votată și de

reprezentantul reclamantului acționar.

Cu privire la excepția de

nelegalitate a deciziei nr. 1872 din 8 aprilie 2004 a C.N.V.M., prin care se

atestă că societatea pârâtă îndeplinește condițiile de societate de tip închis,

instanța de fond a considerat că prin acțiunea formulată nu a fost sesizată cu

acest aspect.

Împotriva acestei soluții a promovat

apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care instanța de fond a

soluționat cauza, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 31/1990,

care impun judecarea în Camera de Consiliu, că s-a apreciat greșit ca rămasă

fără obiect acțiunea revenirea intimatei asupra aspectelor incriminate nefiind

de natură să salvgardeze restul hotărârilor.

De asemenea se precizează că

instanța a omis să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate a deciziei

civile și asupra transformării pârâtei în societate de tip închis, cereri

formulate până la prima zi de înfățișare.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 5 din 7

decembrie 2004 a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că viciile de convocare incriminate

privește nepublicarea conținutului integral al modificărilor actului

constitutiv, aspect care nu putea avea influență decât asupra dispozițiilor

privind modificarea actului constitutiv, un astfel de viciu nefiind de natură

să atragă nulitatea celorlalte hotărâri luate de adunarea generală la 8 iunie

2004.

Cât privește netransmiterea

înștiințării către C.N.V.M., prevăzută de art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002,

instanța de apel a reținut că încălcarea acestei dispoziții nu este sancționată

cu nulitatea absolută, fiind o nulitate relativă iar apelanta nu a făcut dovada

vătămării sale, pentru netransmitere.

Cu privire la cererile depuse după

termenul din 13 septembrie 2004 s-a considerat că au fost formulate după prima

zi de înfățișare cu încălcarea dispozițiilor art. 132 C. proc. civ.

Cu petiția înregistrată la data de

17 ianuarie 2005, reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, în termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate

fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține că reținerea instanței de

apel privind mențiunea din preambulul hotărârii referitoare la ședința publică

este rezultatul unei erori materiale nu poate fi reținută întrucât îndreptarea

erorilor materiale cunoaște o procedură proprie.

De asemenea consideră că s-a făcut o

interpretare greșită a dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 și art. 107

din O.U.G. nr. 28/2002, invocate în privința adunării generale din data de 8

iunie 2004, în sensul că nu s-a pronunțat asupra viciilor de convocare conform

acestor texte de lege.

Se susține că instanțele nu s-au

pronunțat asupra excepției de nelegalitate și s-a dat o interpretare eronată a

dispozițiilor art. 132 C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 134 C. proc. civ.

„este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile legal citate,

pot pune concluzii”.

La data de 23 august 2004 (dosar

fond), reclamanta prin reprezentant a solicitat acordarea unui termen pentru a

lua la cunoștință de întâmpinare și a-și formula probatoriu.

În aceste condiții, această dată nu

poate fi considerată prima zi de înfățișare, situație în care în mod eronat

instanțele inferioare au apreciat că aspectele relevate în precizările din 13

septembrie 2004, nu pot fi luate în discuție fiind încălcate dispozițiile art. 132

C. proc. civ.

De altfel dacă modificarea de

acțiune privește constatarea unei nulități a convenției aceasta trebuie

examinată de instanță chiar dacă partea a formulat-o după prima zi de

înfățișare (ceea ce nu este cazul în speță) deoarece existența unei cauze de

nulitate absolută poate fi ridicată și de către instanță din oficiu.

Față de cele arătate rezultă că în

adevăr s-a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 132 și art. 134 C.

proc. civ.

Sunt întemeiate și criticile privind

neconstituirea legală a adunării generale, întrucât în adevăr nu au fost înlăturate

cu nimic printr-o adunare viitoare, care nu a revocat expres hotărârile

inițiale în totalitate.

Revocarea de către pârâta intimată

prin hotărâre a adunării generale ulterioare din 25 august 2004 a dispozițiilor

statutare ilegale referitoare la convocarea adunărilor generale cât și la

cesiunea acțiunilor societății nu epuizează obiectul acțiunii, instanța având

obligația să se pronunțe în privința viciilor de convocare, art. 117 din Legea nr.

31/1990 și art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002, invocate în privința adunării

generale din data de 8 iunie 2004.

De altfel obiectul acțiunii nu a

fost cu nimic alterat de adunarea generală ulterioară invocată de pârâta

intimată și reținută de instanță.

Cu privire la încălcarea

dispozițiilor art. 131 din legea nr. 31/1990, această critică nu poate fi

reținută, întrucât din cuprinsul dosarului și din conținutul încheierii privind

dezbaterea, rezultă fără putință de tăgadă că judecata cauzei s-a făcut în

Camera de Consiliu (dosar fond).

Față de cele arătate, văzând dispozițiile

art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta B.I.L. Nicosia, împotriva deciziei nr. 5 din 7 decembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea

apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2005.