ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5102/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 iulie 2004, reclamanta B.I.L. Nicosia a chemat în judecată pârâta SC L. SA Bacău, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii din 8 iunie 2004 a A.G.E.A. SC L. SA publicată în M. Of. la data de 24 iunie 2004. În motivarea cererii reclamanta susține că A.G.E.A. nu a fost legal constituită fiind încălcate dispozițiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, care prevede în mod expres că în caz de modificare a actului constitutiv, convocatorul trebuie să cuprindă textul integral al modificărilor propuse. De asemenea se arată că s-au încălcat prevederile art. 119 alin. (1) din aceeași lege în sensul că nu s-au respectat drepturile acționarilor minoritari știut fiind că A.G.E.A.

se pot convoca la cererea acționarilor reprezentând cel puțin 1/3 din capitalul social. Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1470 din 17 septembrie 2004 a respins ca rămasă fără obiect acțiunea promovată. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că pârâta a convocat o nouă adunare generală extraordinară în data de 25 august 2004, prin care s-a aprobat eliminarea celor două texte criticate de reclamantă în actul de sesizare, fiind dată în acest sens hotărârea din aceeași dată, înregistrată la O.R.C. la data de 1 noiembrie 2004, dispusă prin încheierea din 31 august 2004, această hotărâre fiind votată și de reprezentantul reclamantului acționar.

Cu privire la excepția de nelegalitate a deciziei nr. 1872 din 8 aprilie 2004 a C.N.V.M., prin care se atestă că societatea pârâtă îndeplinește condițiile de societate de tip închis, instanța de fond a considerat că prin acțiunea formulată nu a fost sesizată cu acest aspect. Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care instanța de fond a soluționat cauza, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 31/1990, care impun judecarea în Camera de Consiliu, că s-a apreciat greșit ca rămasă fără obiect acțiunea revenirea intimatei asupra aspectelor incriminate nefiind de natură să salvgardeze restul hotărârilor. De asemenea se precizează că instanța a omis să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate a deciziei civile și asupra transformării pârâtei în societate de tip închis, cereri formulate până la prima zi de înfățișare.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 5 din 7 decembrie 2004 a respins apelul, ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că viciile de convocare incriminate privește nepublicarea conținutului integral al modificărilor actului constitutiv, aspect care nu putea avea influență decât asupra dispozițiilor privind modificarea actului constitutiv, un astfel de viciu nefiind de natură să atragă nulitatea celorlalte hotărâri luate de adunarea generală la 8 iunie 2004. Cât privește netransmiterea înștiințării către C.N.V.M., prevăzută de art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002, instanța de apel a reținut că încălcarea acestei dispoziții nu este sancționată cu nulitatea absolută, fiind o nulitate relativă iar apelanta nu a făcut dovada vătămării sale, pentru netransmitere.

Cu privire la cererile depuse după termenul din 13 septembrie 2004 s-a considerat că au fost formulate după prima zi de înfățișare cu încălcarea dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. Cu petiția înregistrată la data de 17 ianuarie 2005, reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, în termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ. Se susține că reținerea instanței de apel privind mențiunea din preambulul hotărârii referitoare la ședința publică este rezultatul unei erori materiale nu poate fi reținută întrucât îndreptarea erorilor materiale cunoaște o procedură proprie. De asemenea consideră că s-a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 și art. 107 din O.U.G.

nr. 28/2002, invocate în privința adunării generale din data de 8 iunie 2004, în sensul că nu s-a pronunțat asupra viciilor de convocare conform acestor texte de lege. Se susține că instanțele nu s-au pronunțat asupra excepției de nelegalitate și s-a dat o interpretare eronată a dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. Recursul este fondat. Potrivit art. 134 C. proc. civ. „este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile legal citate, pot pune concluzii”. La data de 23 august 2004 (dosar fond), reclamanta prin reprezentant a solicitat acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de întâmpinare și a-și formula probatoriu. În aceste condiții, această dată nu poate fi considerată prima zi de înfățișare, situație în care în mod eronat instanțele inferioare au apreciat că aspectele relevate în precizările din 13 septembrie 2004, nu pot fi luate în discuție fiind încălcate dispozițiile art. 132 C. proc.

civ. De altfel dacă modificarea de acțiune privește constatarea unei nulități a convenției aceasta trebuie examinată de instanță chiar dacă partea a formulat-o după prima zi de înfățișare (ceea ce nu este cazul în speță) deoarece existența unei cauze de nulitate absolută poate fi ridicată și de către instanță din oficiu. Față de cele arătate rezultă că în adevăr s-a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 132 și art. 134 C. proc. civ. Sunt întemeiate și criticile privind neconstituirea legală a adunării generale, întrucât în adevăr nu au fost înlăturate cu nimic printr-o adunare viitoare, care nu a revocat expres hotărârile inițiale în totalitate.

Revocarea de către pârâta intimată prin hotărâre a adunării generale ulterioare din 25 august 2004 a dispozițiilor statutare ilegale referitoare la convocarea adunărilor generale cât și la cesiunea acțiunilor societății nu epuizează obiectul acțiunii, instanța având obligația să se pronunțe în privința viciilor de convocare, art. 117 din Legea nr. 31/1990 și art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002, invocate în privința adunării generale din data de 8 iunie 2004. De altfel obiectul acțiunii nu a fost cu nimic alterat de adunarea generală ulterioară invocată de pârâta intimată și reținută de instanță. Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 131 din legea nr. 31/1990, această critică nu poate fi reținută, întrucât din cuprinsul dosarului și din conținutul încheierii privind dezbaterea, rezultă fără putință de tăgadă că judecata cauzei s-a făcut în Camera de Consiliu (dosar fond).

Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia, împotriva deciziei nr. 5 din 7 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2005.