ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.05.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2823/2005

HOTĂRÂRE
13.05.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2823/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2728/ E din

12 noiembrie 2003, pronunțată în ședința C.C. de Tribunalul Neamț, secția

comercială și contencios administrativ, în dosarul nr. 606/E/2003, a fost

admisă acțiunea formulată de reclamanții A.P., A.N., B.S., B.C., B.D., C.O., C.M.,

P.C., T.A., V.N., domiciliați în Bicaz, în contradictoriu cu pârâții G.D. și SC

A.B. SA cu sediul în Bicaz, județul Neamț, în sensul că a fost constatat lovit

de nulitate absolută art. 2 din hotărârea A.G.A. din 6 iulie 2001, prin care

s-a dispus majorarea capitalului social cu 100.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că administratorul G.D. a încălcat normele imperative prevăzute

de art. 117 din Legea nr. 31/1990, modificată și republicată, cu privire la

modalitatea de convocare la A.G.A. din societatea ce o administrează, prin

nepublicarea în M. Of. partea a IV-a a anunțului și în unul din ziarele locale.

De asemenea, din procesul verbal de ședință nu rezultă câți acționari au fost

prezenți și dacă adunarea generală era statutară. Au mai fost încălcate

prevederile art. 202, 203 și 206 din Legea nr. 31/1990 cu privire la reducerea

capitalului social și încălcarea gravă a dreptului de preferință al

acționarilor, prin nepublicarea hotărârii de majorare a capitalului social în M.

Of. partea a IV-a, în vederea manifestării acestui drept.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 114 din 4

mai 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul G.D., împotriva

sentinței civile nr. 2728/ E din 12 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul

Neamț, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că administratorul G.D. a încălcat normele imperative prevăzute

de art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cu privire la modalitatea de

convocare la A.G.A. din societatea ce o administrează prin nepublicarea în M.

Of. partea a IV-a, împrejurare care atrage nulitatea absolută a hotărârii nr. 4

pct. 2 din 6 iulie 2001 a SC A.B. SA Bicaz.

S-a apreciat că acțiunea este

formulată în termen și în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990, față de faptul că din probele administrate rezultă că

reclamanții au luat cunoștință de hotărârea A.G.A. din 6 iulie 2001 la data de

11 februarie 2002, iar acțiunea în anulare a fost promovată la 25 februarie

hotărârea A.G.A., art. 2 s-a luat cu încălcarea prevederilor art. 202, 203 și

206 din Legea nr. 31/1990, cu privire la reducerea capitalului social și

încălcarea gravă a dreptului de preferință al acționarilor prin nepublicarea

hotărârii de majorare a capitalului social în M. Of. partea a IV-a, în vederea

manifestării acestui drept.

Împotriva deciziei civile nr. 114

din 4 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ, a promovat recurs pârâtul G.D., care a criticat

această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub

aspectele că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor,

prevăzute de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, prin aceea că acțiunea a

fost tardiv introdusă și în acest sens trebuia admisă excepția tardivității

formulării acțiunii, reclamanții nu au dovedit calitatea procesuală activă,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apărărilor și a dovezilor evidente,

prin care s-a susținut că motivele de nulitate absolută nu subzistă, fiind

invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 și

10 C. proc. civ.

Intimații reclamanți și intimata

pârâtă SC A.B. SA au depus întâmpinări, motivate în fapt și în drept, prin care

au cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs,

constată că acestea sunt întemeiate, recursul promovat de pârâtul G.D., urmând

a fi admis, pentru următoarele considerente:

Este de necontestat că prin cererea

înregistrată sub nr. 214/ E din 25 februarie 2002, pe rolul Tribunalului Neamț,

secția comercială și contencios administrativ, reclamanții au chemat în

judecată SC A.B. SA și pe pârâtul G.D. solicitând, pentru un capăt de cerere

distinct formulat, constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.A. art. 2 din

data de 6 iulie 2001, prin care s-a aprobat majorarea capitalului social cu

100.000 lei în numerar, de la 98.000 lei în numerar la 198.000 lei în numerar,

reprezentând 100 acțiuni nominative a 1.000 lei fiecare acțiune.

Verificând hotărârea A.G.E.A. SC A.B.

SA, din data de 6 iulie 2001, reiese că într-adevăr la art. 2 s-a aprobat

majorarea capitalului social cu suma de 100.000 lei în numerar, aspect

confirmat și de actul adițional la actele constitutive ale SC A.B. SA,

autentificat la 6 iulie 2001 la B.N.P. D.G. din Piatra Neamț. Prin cererea

înregistrată la 19 iulie 2001 la O.R.C. de pe lângă C.C.I. a Județului Neamț, a

fost solicitată admiterea cererii și înscrierea în registrul comerțului a

Hotărârii A.G.A. din 6 iulie 2001, a SC A.B. SA. Ulterior, la data de 13 august

2001, această hotărâre a fost publicată în M. Of. al României partea a IV-a.

De esența unei corecte stabiliri a

situației de fapt și de drept este și asigurarea unei interpretări și aplicări

integrale a normelor care guvernează regimul juridic al hotărârilor adunărilor

generale. Va fi dată o eficiență juridică maximă dispozițiilor art. 131 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale care prevăd că

hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv

sunt obligatorii chiar și pentru acționarii care nu au luat parte la adunare

sau au votat contra. Mai mult, la pct. 2 al aceluiași articol, se precizează că

hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi

atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al

României, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea

generală sau au votat contra și au cerut să se insereze acestea în procesul

verbal al ședinței.

Pârâtul G.D. a făcut dovada că

hotărârea A.G.A. din 6 iulie 2004 a fost publicată în M. Of. al României partea

a IV-a, din 13 august 2001, iar de la această dată curge termenul expres și

imperativ prevăzut de art. 131 alin. (2) din Legea 31/1990. Nu poate fi primită

teza susținută în întâmpinările depuse la dosar, precum și motivarea cuprinsă

în decizia instanței de apel, conform căreia reclamanții au luat la cunoștință

de hotărârea A.G.A. din 6 iulie 2004 la data de 11 februarie 2002, acest aspect

fiind infirmat de existența publicării hotărârii în M. Of., în condițiile

expuse anterior. De altfel, în mod constant, atât în faza procesuală a

fondului, cât și a apelului și recursului, pârâtul a invocat că acțiunea a fost

tardiv introdusă, hotărârea în litigiu fiind publicată în M. Of. la 13 august

2001, dată de la care devenea opozabilă erga omnes și putea fi contestată de

oricine avea interes, numai în termen de 15 zile de la data apariției.

Considerând întemeiată excepția tardivității formulării acțiunii, nu vor mai fi

examinate celelalte motive de recurs.

Cadrul juridic și argumentele

expuse, determină admiterea recursului declarat de pârâtul G.D., împotriva

deciziei civile nr. 114 din 4 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică, urmând a admite

apelul și de a schimba în tot sentința civilă nr. 2728/ E din 12 noiembrie 2003,

pronunțată de Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios

administrativ și pe fond admiterea excepției și respingerea acțiunii ca tardiv

formulată.

În baza art. 274 C. proc. civ.,

urmează a obliga intimații la plata sumei de 3.172.500 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu asistență juridică și taxa

judiciară de timbru.

Admite recursul declarat de pârâtul

G.D., împotriva deciziei nr. 114 din 4 mai 2004 a Curții de Apel Bacău.

Modifică decizia civilă atacată în sensul că admite apelul pârâtului.

Schimbă în tot sentința nr. 2728/ E

din 12 noiembrie 2003 a Tribunalului Neamț, secția comercială și pe fond admite

excepția și respinge acțiunea ca tardiv formulată.

Obligă intimații la plata sumei de

3.172.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și

onorariu avocat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 13 mai 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-06-07
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3453/2005
și temeiniciei sentinței instanței de fond, câtă vreme, hotărârea a cărei anulare s-a solicitat privește numai propunerea de modificare a statutului și propunerea de majorare a capitalului social prin emisiunea suplimentară de acțiuni, fără
ÎCCJ 2003-11-06
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4269/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Mehedinți, a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. F.P. S.A. Semian, solicitând ca, prin hotărârea ce se v
ÎCCJ 2003-01-24
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 347/2003
instanța de apel nu a analizat modul în care s-a convocat A.G.A., atât la 15 iulie 1998, cât și la data de 15 martie 1999, a casat decizia curții de apel cu trimitere spre rejudecare. În rejudecare, instanța de apel, prin decizia civilă nr.
ÎCCJ 2007-10-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3218/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 19 din 22 martie 2006, a respins acțiunea formulată de reclam
ÎCCJ 2005-04-14
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2580/2005
a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 3478 din 30 mai 2000 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială pe care a schimbat-o în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și a
Sursă