ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2580/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 24 ianuarie 2000, reclamanta S.I.F. M. SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C.A. SA București pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii A.G.A. din data de 7 decembrie 1999 a SC C.A. SA. În susținerea acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990, reclamanta arată că la 7 decembrie 1999 la sediul pârâtei a avut loc o adunare generală extraordinară care a decis majorarea capitalului social al societății prin aport în natură vărsat de SC M. SA, hotărâre pe care reclamanta o consideră nelegală, întrucât a fost luată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 52/1994 referitoare la majorarea capitalului social, iar reclamanta nu a fost convocată și nu a participat la ședința A.G.A.

în cauză pentru a putea solicita reevaluarea acțiunilor și prima de emisiune, astfel încât nu s-a putut stabili corect cota de participare a SC M. SA la capitalul social al pârâtei. Într-un prim ciclu procesual prin sentința civilă nr. 3478 din 30 mai 2000 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge acțiunea reclamantei, soluție rămasă definitivă prin respingerea, ca nefondat, a apelului reclamantei prin decizia nr. 2880 din 16 octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială; prin decizia nr. 6791/2002 Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul reclamantei, a modificat decizia dată în apel, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 3478 din 30 mai 2000 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială pe care a schimbat-o în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin sentința civilă nr. 15322 din 28 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, după rejudecare, respinge acțiunea în anularea Hotărârii A.G.A. din 17 decembrie 1999 a SC C.A. SA. În motivarea acestei sentințe s-a reținut că în speță reclamanta nu a făcut dovada că h otărârea A.G.A. din 7 decembrie 1999 a SC C.A. SA este contrară legii sau actului constitutiv al societății, așa încât să fie justificată promovarea unei acțiuni în anulare în condițiile art. 131 alin. (2) din Legea nr,31/1990, că, deși reclamanta a susținut că hotărârea contestată a fost luată cu încălcarea procedurii instituite prin Legea nr. 52/1994, a Regulamentului C.N.V.M. nr. 6/1995 și a Ordinului C.N.V.M.

nr. 18/1999, ea nu a făcut nici un fel de dovadă în acest sens și nu a precizat concret care sunt normele legale la care face referire. A mai reținut instanța de fond că majorarea capitalului social al societății prin aporturi în natură s-a decis cu respectarea procedurii prevăzută de art. 210 din Legea nr. 31/1990, în baza unei expertize tehnice a bunurilor aportate și că reclamanta, acționar al societății pârâte, a fost convocată la ședința A.G.A. din 7 decembrie 1999, în care s-a adoptat hotărârea a cărei anulare o cere, semnând convocatorul datat 19 noiembrie 1999 la pct. 3. Prin decizia comercială nr. 474 din 24 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței menționate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că așa cum a constatat și instanța de fond, convocarea reclamantei la A.G.A. din 7 decembrie 1999, care a adoptat hotărârea contestată s-a făcut cu respectarea întocmai a art. 117 din Legea 31/1990, convocarea fiind publicată în M. Of. precum și într-un ziar de largă circulație, iar convocatorul purtând semnătura reprezentantului reclamantei, care nu s-a înscris în fals cât privește respectiva semnătură; a mai reținut instanța de apel că și majorarea prin aporturi în natură a capitalului social al pârâtei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 31/1990, avizul C.N.V.M. a cărui lipsă a fost criticată de reclamantă fiind necesar nu pentru ținerea A.G.A.

ci în fața judecătorului delegat la O.R.C.M.B., care a aprobat înregistrarea mențiunii cu privire la respectiva majorare a capitalului social și la repartizarea acțiunilor aferente și a cărei încheiere a rămas irevocabilă, nefiind atacată de reclamanta apelantă; în sfârșit, mai observă instanța de apel că avizul la care se referă reclamanta invocând circulara din 6 septembrie 1999 nu poate fi decât consultativ, nefiind obligatoriu pentru instanța de judecată deoarece circulara, fiind un act intern, nu poate nici modifica și nici completa legea. Nemulțumită de soluția pronunțată de instanța de apel, reclamanta a declarat recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., admiterea recursului, admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței apelate, iar pe fondul pricinii admiterea acțiunii și anularea hotărârii A.G.A. din 7 decembrie 1999 a societății pârâte. În susținerea recursului său, reclamanta recurentă arată că decizia instanței de apel a fost dacă cu încălcarea legii, respectiv a art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care nu condiționează exercitarea dreptului acționarului ce nu a fost prezent în A.G.A., cum este cazul recurentei, de a ataca în instanță hotărârea respectivei adunări generale de îndeplinirea unei proceduri prealabile cum ar fi formularea recursului împotriva hotărârii judecătorului delegat de la O.R.C.M.B., așa cum eronat a reținut instanța.

Mai susține recurenta că decizia din apel a fost dată și cu încălcarea art. 3 din Legea nr. 52/1999 în vigoare la data luării hotărârii atacate în temeiul căruia C.N.V.M. a emis circulara din 6 septembrie 1999, în conformitate cu care majorarea de capital social trebuia avizată de către C.N.V.M., întrucât pârâta intimată era o societate deschisă supusă și reglementărilor organului de supraveghere a pieței de capital, iar în speță nici intimata și nici aportantul nu au făcut dovada existenței unui astfel de aviz a cărui absență a determinat ca acțiunile noi emise să nu poată fi evidențiate la o.e.v.m. , această înregistrare fiind efectuată abia la 18 septembrie 2001, aspect neexaminat în decizia recurată.

Recurenta critică instanța de apel și pentru faptul că soluționând apelul a omis să analizeze și să se pronunțe asupra unor apărări invocate de ea, mai precis asupra procedurii de majorare a capitalului social care în speță s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 207 din Legea nr. 31/1990, întrucât a fost evaluat numai aportul în natură cu care s-a majorat capitalul social și nu și capitalul social existent, subevaluat, astfel că au fost prejudiciați ceilalți acționari ai intimatei. Recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din examinarea actelor dosarului rezultă că instanța de apel a reținut corect că spre deosebire de cele susținute de recurentă, convocarea A.G.A.

din 7 decembrie 1999 a SC C.A. SA s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv ale art. 117 din Legea nr. 31/1990, convocarea fiind publicată în M. Of. nr. 3258 din 22 noiembrie 1999 Partea a IV-a cu menționarea ordini de zi care cuprinde și menționarea majorării capitalului social prin aport în natură, fiind de asemeni publicată în ziarul C.R. din 22 noiembrie 1999, iar convocatorul din 15 noiembrie 1999 fiind semnat și de reprezentantul recurentei acționare, la pct. 3, semnătură necontestată de reclamantă prin înscrierea în fals; rezultă de asemeni că, așa cum s-a consemnat în procesul verbal al ședinței din 7 decembrie 1999, A.G.E.A. s-a desfășurat în prezența acționarilor deținând 91,84% din capitalul social al societății intimate, potrivit constatării președintelui Comisiei de cenzori prezent la ședința în cauză.

În mod corect a reținut instanța de apel că majorarea capitalului social al societății intimate s-a făcut de asemeni cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv ale art. 210 din Legea nr. 31/1990, aplicabile în speță întrucât majorarea de capital s-a făcut prin aport în natură, iar A.G.E.A. a decis această majorare luând în considerare raportul de expertiză referitor la evaluarea bunurilor aportate. Se reține, în plus, că nici o dispoziție legală în vigoare nu obligă societatea pe acțiuni care-și majorează capitalul social prin aporturi în natură să procedeze prealabil și la reevaluarea capitalului social existent, cum greșit susține recurenta.

Curtea reține că, deși societatea intimată este o societate deschisă, cum susține recurenta fără însă a dovedi aceasta, numai majorarea capitalului social prin ofertă publică de valori mobiliare era supusă procedurii prevăzute de Legea nr. 92/1994 atunci în vigoare, așa cum se menționa în art. 208 din Legea nr. 31/1990 și, în consecință, numai într-o asemenea ipoteză ar fi fost aplicabile dispoziții ale C.N.V.M., inclusiv cerința unui eventual aviz din partea menționatei instituții de supraveghere a pieței de capital social; în speță majorarea capitalului social făcându-se prin aport în natură, nu se reține nici o dispoziție a Legii nr. 31/1990 sau a Legii nr. 52/1999, care să impună ca o condiție prealabilă, obținerea și a unui aviz din partea C.N.V.M.

Nu se poate reține ca fiind încălcate, așa cum susține recurenta nici dispozițiile art. 207 alin. (1) din Legea nr. 38/1990, care arată că societatea pe acțiuni își va putea majora capitalul social cu respectarea dispozițiilor prevăzute pentru constituirea societății, întrucât și la constituirea unei societăți pe acțiuni chiar prin subscripție publică aportul în natură are un regim diferit decât aportul în numerar, prospectul de emisiune întocmit de fondatorii trebuind să cuprindă menționarea valorii aportului în natură, descrierea acestuia și numărul de acțiuni aferente, publicul urmând a vărsa acțiunile subscrise, conform prospectului de emisiune în numerar, iar C.N.V.M. nu are a aviza aportul în natură, în Legea nr. 52/1994 în vigoare la momentul adoptării hotărârii A.G.E.A.

contestată neexistând dispoziții în acest sens. În sfârșit, Curtea reține că instanța de apel a făcut o corectă aplicare și a dispozițiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1999 când a respins apelul reclamantei întrucât hotărârea A.G.E.A. contestată putea fi atacată în justiție dacă ar fi fost contrară legii sau actului constitutiv, ceea ce recurenta nu a dovedit. Susținerile recurentei referitoare la faptul că instanța de apel nu a examinat apărarea potrivit căreia din cauza lipsei avizului C.N.V.M. acțiunile nou emise nu au fost evidențiate la O.E.V.M. decât la 18 septembrie 2001, afirmație de altfel nedovedită de reclamantă, nu vor fi examinate întrucât această apărare nu are semnificație pentru soluționarea acțiunii care vizează anularea hotărârii A.G.E.A.

a societății intimate din 7 decembrie 1999 și nu regularitatea evidențierii acțiunilor societății, ulterioară respectivei hotărâri. De altfel, această evidențiere a acțiunilor presupune prealabila menționare a majorării capitalului societății prin aporturi în natură la O.R.C.M.B., mențiune încuviințată prin Încheierea nr. 8873 din21 decembrie 1999, pronunțată de judecătorul delegat în dosarul nr. 131687/1999 și nerecurată nici de recurenta reclamantă Cu aceste precizări de motivare, Curtea constată că decizia pronunțată de instanța de apel este temeinică și legală, fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și pe baza examinării și aprecierii corecte a tuturor apărărilor formulate și a tuturor actelor dosarului și, în consecință, recursul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. M. SA București prin S.A.I.M.I. SA, împotriva deciziei nr. 474 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2005.