ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2580/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la 24

ianuarie 2000, reclamanta S.I.F. M. SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâta

SC C.A. SA București pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea

hotărârii A.G.A. din data de 7 decembrie 1999 a SC C.A. SA.

În susținerea acțiunii întemeiată pe

dispozițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990, reclamanta arată că la 7 decembrie

1999 la sediul pârâtei a avut loc o adunare generală extraordinară care a decis

majorarea capitalului social al societății prin aport în natură vărsat de SC M.

SA, hotărâre pe care reclamanta o consideră nelegală, întrucât a fost luată cu

încălcarea dispozițiilor Legii nr. 52/1994 referitoare la majorarea capitalului

social, iar reclamanta nu a fost convocată și nu a participat la ședința A.G.A.

în cauză pentru a putea solicita reevaluarea acțiunilor și prima de emisiune,

astfel încât nu s-a putut stabili corect cota de participare a SC M. SA la

capitalul social al pârâtei.

Într-un prim ciclu procesual prin

sentința civilă nr. 3478 din 30 mai 2000 Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, respinge acțiunea reclamantei, soluție rămasă definitivă prin

respingerea, ca nefondat, a apelului reclamantei prin decizia nr. 2880 din 16

octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială; prin decizia nr. 6791/2002

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul reclamantei, a

modificat decizia dată în apel, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței nr. 3478 din 30 mai 2000 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială pe care a schimbat-o în sensul respingerii excepției lipsei

calității procesuale active a reclamantei și a trimis cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

Prin sentința civilă nr. 15322 din

28 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, după

rejudecare, respinge acțiunea în anularea Hotărârii A.G.A. din 17 decembrie

1999 a SC C.A. SA.

În motivarea acestei sentințe s-a

reținut că în speță reclamanta nu a făcut dovada că

h

otărârea A.G.A. din 7 decembrie 1999 a SC C.A. SA este

contrară legii sau actului constitutiv al societății, așa încât să fie

justificată promovarea unei acțiuni în anulare în condițiile art. 131 alin. (2)

din Legea nr,31/1990, că, deși reclamanta a susținut că hotărârea contestată a

fost luată cu încălcarea procedurii instituite prin Legea nr. 52/1994, a Regulamentului

C.N.V.M. nr. 6/1995 și a Ordinului C.N.V.M. nr. 18/1999, ea nu a făcut nici un

fel de dovadă în acest sens și nu a precizat concret care sunt normele legale

la care face referire. A mai reținut instanța de fond că majorarea capitalului

social al societății prin aporturi în natură s-a decis cu respectarea

procedurii prevăzută de art. 210 din Legea nr. 31/1990, în baza unei expertize

tehnice a bunurilor aportate și că reclamanta, acționar al societății pârâte, a

fost convocată la ședința A.G.A. din 7 decembrie 1999, în care s-a adoptat

hotărârea a cărei anulare o cere, semnând convocatorul datat 19 noiembrie 1999

la pct. 3.

Prin decizia comercială nr. 474 din

24 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței

menționate.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că așa cum a constatat și instanța de fond, convocarea

reclamantei la A.G.A. din 7 decembrie 1999, care a adoptat hotărârea contestată

s-a făcut cu respectarea întocmai a art. 117 din Legea 31/1990, convocarea

fiind publicată în M. Of. precum și într-un ziar de largă circulație, iar

convocatorul purtând semnătura reprezentantului reclamantei, care nu s-a înscris

în fals cât privește respectiva semnătură; a mai reținut instanța de apel că și

majorarea prin aporturi în natură a capitalului social al pârâtei s-a făcut cu

respectarea dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 31/1990, avizul C.N.V.M. a

cărui lipsă a fost criticată de reclamantă fiind necesar nu pentru ținerea A.G.A.

ci în fața judecătorului delegat la O.R.C.M.B., care a aprobat înregistrarea

mențiunii cu privire la respectiva majorare a capitalului social și la

repartizarea acțiunilor aferente și a cărei încheiere a rămas irevocabilă,

nefiind atacată de reclamanta apelantă; în sfârșit, mai observă instanța de

apel că avizul la care se referă reclamanta invocând circulara din 6 septembrie

1999 nu poate fi decât consultativ, nefiind obligatoriu pentru instanța de

judecată deoarece circulara, fiind un act intern, nu poate nici modifica și

nici completa legea.

Nemulțumită de soluția pronunțată de

instanța de apel, reclamanta a declarat recurs solicitând, cu invocarea

motivelor prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.,

admiterea recursului, admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței

apelate, iar pe fondul pricinii admiterea acțiunii și anularea hotărârii A.G.A.

din 7 decembrie 1999 a societății pârâte.

În susținerea recursului său, reclamanta

recurentă arată că decizia instanței de apel a fost dacă cu încălcarea legii, respectiv

a art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care nu condiționează exercitarea

dreptului acționarului ce nu a fost prezent în A.G.A., cum este cazul

recurentei, de a ataca în instanță hotărârea respectivei adunări generale de

îndeplinirea unei proceduri prealabile cum ar fi formularea recursului

împotriva hotărârii judecătorului delegat de la O.R.C.M.B., așa cum eronat a

reținut instanța. Mai susține recurenta că decizia din apel a fost dată și cu

încălcarea art. 3 din Legea nr. 52/1999 în vigoare la data luării hotărârii

atacate în temeiul căruia C.N.V.M. a emis circulara din 6 septembrie 1999, în

conformitate cu care majorarea de capital social trebuia avizată de către C.N.V.M.,

întrucât pârâta intimată era o societate deschisă supusă și reglementărilor

organului de supraveghere a pieței de capital, iar în speță nici intimata și

nici aportantul nu au făcut dovada existenței unui astfel de aviz a cărui

absență a determinat ca acțiunile noi emise să nu poată fi evidențiate la

o.e.v.m.

, această înregistrare fiind

efectuată abia la 18 septembrie 2001, aspect neexaminat în decizia recurată.

Recurenta critică instanța de apel

și pentru faptul că soluționând apelul a omis să analizeze și să se pronunțe

asupra unor apărări invocate de ea, mai precis asupra procedurii de majorare a

capitalului social care în speță s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor prevăzute

de art. 207 din Legea nr. 31/1990, întrucât a fost evaluat numai aportul în

natură cu care s-a majorat capitalul social și nu și capitalul social existent,

subevaluat, astfel că au fost prejudiciați ceilalți acționari ai intimatei.

Recursul reclamantei este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta.

Din examinarea actelor dosarului

rezultă că instanța de apel a reținut corect că spre deosebire de cele

susținute de recurentă, convocarea A.G.A. din 7 decembrie 1999 a SC C.A. SA s-a

făcut cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv ale art. 117 din Legea nr.

31/1990, convocarea fiind publicată în M. Of. nr. 3258 din 22 noiembrie 1999

Partea a IV-a cu menționarea ordini de zi care cuprinde și menționarea

majorării capitalului social prin aport în natură, fiind de asemeni publicată

în ziarul C.R. din 22 noiembrie 1999, iar convocatorul din 15 noiembrie 1999

fiind semnat și de reprezentantul recurentei acționare, la pct. 3, semnătură

necontestată de reclamantă prin înscrierea în fals; rezultă de asemeni că, așa

cum s-a consemnat în procesul verbal al ședinței din 7 decembrie 1999, A.G.E.A.

s-a desfășurat în prezența acționarilor deținând 91,84% din capitalul social al

societății intimate, potrivit constatării președintelui Comisiei de cenzori

prezent la ședința în cauză.

În mod corect a reținut instanța de

apel că majorarea capitalului social al societății intimate s-a făcut de

asemeni cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv ale art. 210

din Legea nr. 31/1990, aplicabile în speță întrucât majorarea de capital s-a

făcut prin aport în natură, iar A.G.E.A. a decis această majorare luând în

considerare raportul de expertiză referitor la evaluarea bunurilor aportate.

Se reține, în plus, că nici o

dispoziție legală în vigoare nu obligă societatea pe acțiuni care-și majorează

capitalul social prin aporturi în natură să procedeze prealabil și la reevaluarea

capitalului social existent, cum greșit susține recurenta.

Curtea reține că, deși societatea

intimată este o societate deschisă, cum susține recurenta fără însă a dovedi

aceasta, numai majorarea capitalului social prin ofertă publică de valori

mobiliare era supusă procedurii prevăzute de Legea nr. 92/1994 atunci în

vigoare, așa cum se menționa în art. 208 din Legea nr. 31/1990 și, în

consecință, numai  într-o asemenea ipoteză ar fi fost aplicabile dispoziții ale

C.N.V.M., inclusiv cerința unui eventual aviz din partea menționatei instituții

de supraveghere a pieței de capital social; în speță majorarea capitalului

social făcându-se prin aport în natură, nu se reține nici o dispoziție a Legii nr.

31/1990 sau a Legii nr. 52/1999, care să impună ca o condiție prealabilă, obținerea

și a unui aviz din partea C.N.V.M.

Nu se poate reține ca fiind

încălcate, așa cum susține recurenta nici dispozițiile art. 207 alin. (1) din

Legea nr. 38/1990, care arată că societatea pe acțiuni își va putea majora

capitalul social cu respectarea dispozițiilor prevăzute pentru constituirea

societății, întrucât și la constituirea unei societăți pe acțiuni chiar prin

subscripție publică aportul în natură are un regim diferit decât aportul în

numerar, prospectul de emisiune întocmit de fondatorii trebuind să cuprindă

menționarea valorii aportului în natură, descrierea acestuia și numărul de

acțiuni aferente, publicul urmând a vărsa acțiunile subscrise, conform

prospectului de emisiune în numerar, iar C.N.V.M. nu are a aviza aportul în

natură, în Legea nr. 52/1994 în vigoare la momentul adoptării hotărârii A.G.E.A.

contestată neexistând dispoziții în acest sens.

În sfârșit, Curtea reține că

instanța de apel a făcut o corectă aplicare și a dispozițiilor art. 131 alin.

(2) din Legea nr. 31/1999 când a respins apelul reclamantei întrucât hotărârea

A.G.E.A. contestată putea fi atacată în justiție dacă ar fi fost contrară legii

sau actului constitutiv, ceea ce recurenta nu a dovedit.

Susținerile recurentei referitoare

la faptul că instanța de apel nu a examinat apărarea potrivit căreia din cauza

lipsei avizului C.N.V.M. acțiunile nou emise nu au fost evidențiate la O.E.V.M.

decât la 18 septembrie 2001, afirmație de altfel nedovedită de reclamantă, nu

vor fi examinate întrucât această apărare nu are semnificație pentru

soluționarea acțiunii care vizează anularea hotărârii A.G.E.A. a societății

intimate din 7 decembrie 1999 și nu regularitatea evidențierii acțiunilor

societății, ulterioară respectivei hotărâri. De altfel, această evidențiere a

acțiunilor presupune prealabila menționare a majorării capitalului societății

prin aporturi în natură la O.R.C.M.B., mențiune încuviințată prin Încheierea nr.

8873 din21 decembrie 1999, pronunțată de judecătorul delegat în dosarul nr. 131687/1999

și nerecurată nici de recurenta reclamantă

Cu aceste precizări de motivare,

Curtea constată că decizia pronunțată de instanța de apel este temeinică și

legală, fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și pe baza

examinării și aprecierii corecte a tuturor apărărilor formulate și a tuturor

actelor dosarului și, în consecință, recursul declarat de reclamantă împotriva

acestei decizii urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.I.F. M. SA București prin S.A.I.M.I. SA, împotriva deciziei nr. 474

din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 14 aprilie 2005.