ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 347/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC „I.P.”SRL București împotriva deciziei nr.1147 din 7 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția Comercială. La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă SC „I.P.”SRL București și intimata reclamantă P.U. Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, după care Curtea, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 mai 1999 la Tribunalul București, reclamanta P.U.a chemat în judecată pe pârâta SC „I.P.”SRL și a solicitat anularea procesului verbal din 15 iulie 1998, prin care s-a majorat capitalul social la 2.500.000 lei a actului adițional și hotărârii AGA din 15 martie 1999 prin care s-a decis majorarea cu aportul exclusiv al asociatului administrator M.F..

Instanța de fond, prin sentința civilă 3408 din 17 iunie 1999, a respins ca tardivă acțiunea împotriva procesului verbal din 15 iulie 1998 și ca neîntemeiată cererea de anulare a hotărârii AGA din 15 martie 1999. S-a reținut că reclamanta nu a respectat termenul de 15 zile prevăzut de art.131 alin.2 din Legea 31/1990 pentru a ataca o hotărâre contrară legii sau actului constitutiv iar pe de altă parte hotărârea AGA din 15 martie 1999 a respectat formalitățile cerute de lege adoptându-se cu majoritatea absolută, la a doua convocare a AGA. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr.203 din 24 ianuarie 2000, a admis apelul declarat de reclamantă și a desființat sentința atacată, a trimis cauza spre rejudecare considerând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere – anularea actului adițional.

Curtea Supremă de Justiție, în recursul declarat de pârâtă, prin decizia 1106 din 21 februarie 2001, a admis cererea și considerând că instanța de apel nu a analizat modul în care s-a convocat AGA atât la 15 iulie 1998 cât și la data de 15 martie 1999, a casat decizia curții de apel cu trimitere spre rejudecare. În rejudecare, instanța de apel, prin decizia civilă nr.1447 din 7 noiembrie 2001, a admis apelul, a desființat sentința atacată iar pe fond a admis acțiunea anulând procesul verbal al socității comerciale din 15 iulie 1998 precum și actul adițional din 20 iulie 1998 , a anulat hotărârea AGA din 15 martie 1999 și a obligat pe pârâtă la 7.700.000 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut că nu au fost respectate dispozițiile art.117 alin.7 din Legea 31/1990, convocarea fiind generică, fără a prezenta ordinea de zi pentru ședința din 15 iulie 1998 iar pentru aceea din 15 martie 1999 convocarea cuprindea o altă ordine de zi decât cea discutată, încălcându-se dispozițiile art.16 din contractul de societate. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.11 cod procedură civilă. Astfel, recurenta susține că instanța de apel nu a luat în considerație convocările prealabile ale adunării generale ci numai modificările prezentate. Atât prima convocare cât și cea de-a doua au fost făcute prin scrisori recomandate, cu confirmare de primire, iar majorarea capitalului social era impusă de OUG 32/1997.

În privința anulării Hotărârii AGA din 15 martie 1999, recurenta susține că au fost convocări atât pentru adunarea generală extraordinară cât și pentru adunarea generală ordinară care s-au realizat prin scrisori recomandate. Recursul este nefondat. Dispozițiile art.186 din Legea 31/1990 prevăd că hotărârile asociaților se iau în adunarea generală, a cărei convocare trebuie să cuprindă data și locul, precum și ordinea de zi. Art.117 din legea susmenționată dispune cu titlu de normă imperativă că, dacă în ordinea de zi figurează propuneri de modificare a actului constitutiv, convocarea trebuie să cuprindă textul integral al propunerilor. Încălcarea acestor norme nu lasă nesancționată conduita comercianților care sunt obligați să respecte formalismul procedurii de desfășurare a activității organului suprem de conducere a societății comerciale.

Emiterea unor scrisori recomandate, fără confirmarea de primire, nu reprezintă o reală convocare a AGA ci mai degrabă crează confuzie față de publicitatea realizată prin ziarul E:Z.. Scopul convocării îl reprezintă participarea asociaților la dezbaterile problemelor ce formează ordinea de zi a ședinței, pentru ca hotărârea AGA să reprezinte voința reală a acestora. Faptul că AGA nu s-a întrunit la prima convocare, nu îndreptățește pe nici unul din asociați să realizeze în alte forme decât cele cerute de lege, înștiințarea pentru o nouă ședință AGA. Fără a pune în discuție buna credință a părților este evident că lipsa confirmării de primire a scrisorilor recomandate, prin care s-a realizat înștiințarea asupra adunării generale, nu poate avea efectele unei convocări, în formele prescrise de lege.

Numai în condițiile în care AGA nu întrunește majoritatea pentru o hotărâre valabilă, statutul (art.17) ca de altfel și art.188 din Legea 31/1990, prevede posibilitatea luării deciziei, la o nouă convocare, oricare ar fi numărul asociaților prezenți. Aceasta presupunea însă efectuarea unei noi proceduri de convocare a AGA în condițiile cerute de lege privind aducerea la cunoștință a datei locului și obiectului dezbaterilor. Analizând judicios materialul probator, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care Curtea în temeiul art.312 cod procedură civilă o va menține, respingând recursul declarat împotriva deciziei civile nr.1447 din 7 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâta SC „I:P:”SRL București, împotriva deciziei nr.1147 din 7 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2003.