ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.04.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2797/2005

HOTĂRÂRE
26.04.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2797/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 15

septembrie 2003, SC M.A. SA București a chemat în judecată C.S.A., solicitând obligarea

acesteia să-i acorde avizul favorabil pentru majorarea capitalului social cu

suma de 8.000.000.000 lei, până la concurența sumei de 15.000.000.000 lei, echivalentă

limitei minime prevăzute de legislația în vigoare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

la 23 decembrie 2002 a înaintat pârâtei, spre avizare, documentația privind

majorarea capitalului social, având în vedere Normele C.S.A. din 23 iulie 2002,

referitoare la limita minimă a capitalului social vărsat și respectiv, a fondului

de rezervă liberă, vărsat asigurărilor.

Documentația conținea hotărârea Adunării Generale

a Acționarilor din 20 decembrie 2002, precum și proiectul de act adițional,

fiind înregistrată sub nr. 22.168 și nr. 22.169 din 23 decembrie 2002.

Pârâta nu i-a răspuns, însă, în termenul

legal de 30 de zile, iar ulterior, prin adresa nr. 22.167 din 27 ianuarie 2003,

i-a solicitat prezentarea proiectului de act adițional și alte înscrisuri care

să ateste vărsarea capitalului subscris de fiecare acționar, deși proiectul

fusese depus și înregistrat la registratura C.S.A., iar dovada vărsării

capitalului prepunea existența actului adițional încheiat în forma autentică,

act pe baza cărora acționarii sunt ținuți să efectueze vărsămintele aferente.

Reclamanta a precizat că, deși în acea

perioadă a fost sancționată cu limitarea activității și retragerea autorizației

de funcționare, executarea deciziilor pârâtei a fost suspendată prin sentința civilă

nr. 343 din 18 martie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, conform art. 9 din Legea nr. 29/1990, așa încât cu începere de

la acea dată și-a putut desfășura, în continuare, activitatea specifică.

Demersurile întreprinse ulterior în vederea

obținerii avizului prealabil, prin înaintarea documentației nr. 639 din 12 mai

2003, au rămas la rândul lor, fără rezultat și în opinia reclamantei,

atitudinea pârâtei vădește refuzul său nejustificat de soluționare a cererii

privind un drept subiectiv legitim.

Prin sentința civilă nr. 2046 din 21

decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

În esență, instanța a reținut că avizul

prevăzut în art. 6 al Normei nr. 2/2001, emisă de C.S.A. are caracter prealabil

modificărilor actelor constitutive și în această situație, conduita pârâtei,

concretizată în refuzul de soluționare a cererii formulată de reclamanta, în

termenul legal, reprezintă un refuz nejustificat în sensul art. 1 din Legea nr.

29/1990, privind contenciosul administrativ.

Hotărârea a fost atacată cu recurs, de către pârâta

Recurenta a susținut că în mod eronat prima

instanță a atribuit adreselor nr. 24.380 din 23 iunie 2003 și nr. 26.531 din 14

august 2003, caracterul unor acte administrative vătămătoare în drepturi și a respins

excepția de necompetență materială invocată în cauză.

De asemenea, a stabilit în lipsa unor probe

concludente, existența refuzului nejustificat de rezolvare a cererii, deși se

putea dispune cel mult, obligarea sa la examinarea cererii de majorare a capitalului

social al reclamantei.

Recursul este nefondat sub aspectul ambelor

critici formulate.

Aprecierile instanței de fond în legătură cu

adresele nr. 24.380 din 23 iunie 2003 și respectiv, nr. 26.531 din 14 august

2003, emise de pârâtă, nu au fost determinante în stabilirea obiectului

litigiului care vizează, cum deja s-a arătat, constatarea refuzului

nejustificat al acestei autorități publice de a da curs unei cereri legitime

din partea reclamantei.

Cu un asemenea obiect, acțiunea în contencios

administrativ atrăgea competența materială a curții de apel, ca instanță de contencios

administrativ și nicidecum, competența instanțelor judecătorești de drept

comun.

Pe de altă parte, s-a reținut în mod corect

în sentință, că pentru a se conforma prevederilor conținute în Norma C.S.A. din

23 iulie 2002, SC M.A. SA București a înaintat acestei autorități publice,

cererea nr. 22.167 din 23 decembrie 2002, solicitând avizul favorabil pentru

adoptarea hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 20

decembrie 2002, privind majorarea capitalului social de la 7.000.000.000 lei,

la 15.000.000.000 lei. Documentația anexată a inclus hotărârea înregistrată sub

nr. 22.168, proiectul actului adițional la actul constitutiv, precum și

statutul societății comerciale, înregistrat cu nr. 22.169 din 22 decembrie

2002.

Pârâta nu a răspuns la cererea reclamantei,

în termenul legal de 30 de zile și cu adresa nr. 22.167 din 27 februarie 2003,

i-a solicitat depunerea proiectului de act adițional, inclusiv documentele care

atestă vărsarea capitalului subscris de fiecare acționar.

Ulterior, pârâta nu a răspuns în termenul

legal, nici cererii formulate cu adresa nr. 24.380 din 12 mai 2002, dar a

comunicat reclamantei, abia la 23 iunie 2003, că s-a hotărât amânarea luării

unei decizii cu privire la solicitarea de aprobare a majorării capitalului

social, până la soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată.

Rezultă, prin urmare, că în cauză existau

elemente suficiente care demonstrau existența refuzului nejustificat al pârâtei

de soluționare a cererii formulată de reclamantă, în valorificarea unui drept

recunoscut de lege.

Apreciind că acest refuz este în condițiile date,

nejustificat și admițând acțiunea în baza art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990,

curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută

prin respingerea recursului, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâta C.S.A. împotriva

sentinței civile nr. 2046 din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-04-14
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2580/2005
a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 3478 din 30 mai 2000 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială pe care a schimbat-o în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și a
ÎCCJ 2005-06-07
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3453/2005
etape: 3 februarie – 3 martie 2003, termen de subscriere pentru acționari, și 5 martie 2003 – 31 martie 2003 pentru vânzarea acțiunilor nesubscrise în prima perioadă. Hotărârea fiind adoptată de adunarea generală, la 3 februarie 2003 s-a în
ÎCCJ 2003-01-24
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 347/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 mai 1999, la Tribunalul București, reclamanta, P.U., a chemat în judecată pe pârâta, SC I.P. SRL, și a solicitat anularea
ÎCCJ 2003-01-24
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 347/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC „I.P.”SRL București împotriva deciziei nr.1147 din 7 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția Comercială. La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă SC „I.P.”SRL București și
ÎCCJ 2005-11-10
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5358/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 11292 din 24 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă acțiunea formulată și precizată
Sursă