ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2797/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 septembrie 2003, SC M.A. SA București a chemat în judecată C.S.A., solicitând obligarea acesteia să-i acorde avizul favorabil pentru majorarea capitalului social cu suma de 8.000.000.000 lei, până la concurența sumei de 15.000.000.000 lei, echivalentă limitei minime prevăzute de legislația în vigoare. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la 23 decembrie 2002 a înaintat pârâtei, spre avizare, documentația privind majorarea capitalului social, având în vedere Normele C.S.A. din 23 iulie 2002, referitoare la limita minimă a capitalului social vărsat și respectiv, a fondului de rezervă liberă, vărsat asigurărilor.

Documentația conținea hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din 20 decembrie 2002, precum și proiectul de act adițional, fiind înregistrată sub nr. 22.168 și nr. 22.169 din 23 decembrie 2002. Pârâta nu i-a răspuns, însă, în termenul legal de 30 de zile, iar ulterior, prin adresa nr. 22.167 din 27 ianuarie 2003, i-a solicitat prezentarea proiectului de act adițional și alte înscrisuri care să ateste vărsarea capitalului subscris de fiecare acționar, deși proiectul fusese depus și înregistrat la registratura C.S.A., iar dovada vărsării capitalului prepunea existența actului adițional încheiat în forma autentică, act pe baza cărora acționarii sunt ținuți să efectueze vărsămintele aferente.

Reclamanta a precizat că, deși în acea perioadă a fost sancționată cu limitarea activității și retragerea autorizației de funcționare, executarea deciziilor pârâtei a fost suspendată prin sentința civilă nr. 343 din 18 martie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, conform art. 9 din Legea nr. 29/1990, așa încât cu începere de la acea dată și-a putut desfășura, în continuare, activitatea specifică. Demersurile întreprinse ulterior în vederea obținerii avizului prealabil, prin înaintarea documentației nr. 639 din 12 mai 2003, au rămas la rândul lor, fără rezultat și în opinia reclamantei, atitudinea pârâtei vădește refuzul său nejustificat de soluționare a cererii privind un drept subiectiv legitim.

Prin sentința civilă nr. 2046 din 21 decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată. În esență, instanța a reținut că avizul prevăzut în art. 6 al Normei nr. 2/2001, emisă de C.S.A. are caracter prealabil modificărilor actelor constitutive și în această situație, conduita pârâtei, concretizată în refuzul de soluționare a cererii formulată de reclamanta, în termenul legal, reprezintă un refuz nejustificat în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ. Hotărârea a fost atacată cu recurs, de către pârâta C.S.A. Recurenta a susținut că în mod eronat prima instanță a atribuit adreselor nr. 24.380 din 23 iunie 2003 și nr. 26.531 din 14 august 2003, caracterul unor acte administrative vătămătoare în drepturi și a respins excepția de necompetență materială invocată în cauză.

De asemenea, a stabilit în lipsa unor probe concludente, existența refuzului nejustificat de rezolvare a cererii, deși se putea dispune cel mult, obligarea sa la examinarea cererii de majorare a capitalului social al reclamantei. Recursul este nefondat sub aspectul ambelor critici formulate. Aprecierile instanței de fond în legătură cu adresele nr. 24.380 din 23 iunie 2003 și respectiv, nr. 26.531 din 14 august 2003, emise de pârâtă, nu au fost determinante în stabilirea obiectului litigiului care vizează, cum deja s-a arătat, constatarea refuzului nejustificat al acestei autorități publice de a da curs unei cereri legitime din partea reclamantei. Cu un asemenea obiect, acțiunea în contencios administrativ atrăgea competența materială a curții de apel, ca instanță de contencios administrativ și nicidecum, competența instanțelor judecătorești de drept comun.

Pe de altă parte, s-a reținut în mod corect în sentință, că pentru a se conforma prevederilor conținute în Norma C.S.A. din 23 iulie 2002, SC M.A. SA București a înaintat acestei autorități publice, cererea nr. 22.167 din 23 decembrie 2002, solicitând avizul favorabil pentru adoptarea hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 20 decembrie 2002, privind majorarea capitalului social de la 7.000.000.000 lei, la 15.000.000.000 lei. Documentația anexată a inclus hotărârea înregistrată sub nr. 22.168, proiectul actului adițional la actul constitutiv, precum și statutul societății comerciale, înregistrat cu nr. 22.169 din 22 decembrie 2002. Pârâta nu a răspuns la cererea reclamantei, în termenul legal de 30 de zile și cu adresa nr. 22.167 din 27 februarie 2003, i-a solicitat depunerea proiectului de act adițional, inclusiv documentele care atestă vărsarea capitalului subscris de fiecare acționar.

Ulterior, pârâta nu a răspuns în termenul legal, nici cererii formulate cu adresa nr. 24.380 din 12 mai 2002, dar a comunicat reclamantei, abia la 23 iunie 2003, că s-a hotărât amânarea luării unei decizii cu privire la solicitarea de aprobare a majorării capitalului social, până la soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată. Rezultă, prin urmare, că în cauză existau elemente suficiente care demonstrau existența refuzului nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii formulată de reclamantă, în valorificarea unui drept recunoscut de lege. Apreciind că acest refuz este în condițiile date, nejustificat și admițând acțiunea în baza art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.S.A. împotriva sentinței civile nr. 2046 din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.