ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5358/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 11292 din 24 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamantul S.V. din București prin care solicitase, în contradictoriu cu SC I.H.S.I. SA, să se dispună dizolvarea acestei societăți întrucât nu s-a întrunit cvorumul necesar al acționarilor pentru a se decide majorarea capitalului social de la 500.000.000 lei la 7.000.000.000 lei. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 90/ A din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

S-a reținut în argumentarea acestei soluții, că deși la fond cauza a fost soluționată la prim termen, reclamantul n-a dovedit că i s-ar fi produs vreo vătămare prin necomunicarea întâmpinării, aceasta neconținând susțineri contrare celor din cererea de chemare în judecată. Pe fondul litigiului s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada unei imposibilități reale de convocare A.G.A., respectiv nu a dovedit că ar fi convocat și cei patru acționari germani, așa încât nu s-ar fi putut obține qvorumul necesar pentru aprobarea majorării capitalului social. De asemenea s-a reținut că Legea nr. 32/2000 nu a stipulat un termen până la care capitalul social să fie majorat la 7 miliarde lei, iar art. 4 alin. (1) din Normele nr. 2 din 14 august 2000, care fac referire la termenul de 2 noiembrie 2001 nu prevăd că acest termen ar fi de decădere, așa încât societatea pârâtă n-ar mai putea obține avizul de funcționare.

Oricum, dispozițiile art. 232 pct. 1 lit. a) și c) din Legea nr. 31/1990 nu se includ în dispozițiile legale în care dizolvarea are loc fără lichidare. Cum reclamantul nu s-a prezentat la fond la judecată, cerând judecata în lipsă, nu se poate imputa instanței lipsa de rol activ, acordarea unui termen pentru propunerea de probe noi, în condițiile art. 132 pct. 1 C. proc. civ., fiind facultativă, așa încât s-a apreciat drept temeinică și legală și sub acest aspect hotărârea de fond. Nemulțumit de această decizie reclamantul a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate invocând în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul apreciază că instanțele au schimbat natura actului juridic dedus judecății, reținând și argumentând soluțiile date pe imposibilitatea întrunirii organelor statutare și nicidecum, așa cum susținuse el, pe imposibilitatea realizării obiectului de activitate a societății intimate, care, prin nemajorarea capitalului social, nu-și mai poate continua activitatea. Greșit instanța de apel nu i-a solicitat dovezile de convocare a acționarilor germani, dovezi ce se află la sediul societății intimate de la care, în baza rolului activ ce incumbă judecătorului, ar fi trebuit să le solicite dacă erau necesare și utile cauzei. Greșit instanța de apel a apreciat că nu s-a făcut dovada că societatea n-ar mai putea funcționa, deoarece, chiar dacă vechiul aviz de funcționare n-a fost retras, C.S.A., începând cu 2 noiembrie 2001, nu i-a mai acordat acest aviz de funcționare deoarece nu-și majorase capitalul social.

În final, apreciază că instanța de fond a încălcat și dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., pe lângă dispozițiile art. 232 alin. (1) lit. a) și c) și art. 228 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată. Atât recurentul cât și intimata au solicitat judecata recursului în lipsa lor. La 14 martie 2004 recurentul a depus la dosar un act de control al C.S.A. din 28 septembrie 2004 din care rezultă că societății intimate i s-a acordat începând cu această dată avizul de dizolvare pentru motivele prevăzute de art. 222 lit. b), d) și e) din Legea nr. 31/1990, iar la 9 noiembrie 2005 același recurent a învederat că prin încheierea nr. 34243 din 22 iulie 2005 a Tribunalului București, judecător delegat la O.R.C., a fost admisă cererea O.N.R.C.

și s-a constatat dizolvarea de drept a mai multor societăți, printre care și intimata, întrucât nu și-a preschimbat certificatul de înmatriculare și cel de înregistrare fiscală, în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (2) și alin. (30) din Legea nr. 359/2004. Alăturat s-a depus copia acestei încheieri. Recursul reclamantului este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Nejustificat recurentul critică instanța de apel pentru schimbarea naturii juridice a actului dedus judecății, deoarece, argumentarea soluției a fost dată, ca de altfel și la fond, în raport de argumentarea făcută de reclamant în cererea de chemare în judecată, respectiv pe imposibilitatea majorării capitalului social pentru neîntrunirea cvorumului în A.G.A., necesar pentru această majorare, cauzată de lipsa acționarilor germani.

Recurentul susține neîntemeiat că instanța de apel nu a avut rol activ, că nu a solicitat intimatei să facă dovada convocării acționarilor germani, deoarece sarcina probei incumbă reclamantului, conform art. 1169 C. civ. Chiar dacă recurentul a depus acte noi în recurs prin care dovedește că la 22 iulie 2005 s-a dispus dizolvarea de drept a intimatei, în raport de data promovării recursului și de motivul invocat de reclamant în acțiunea sa drept temei al dizolvării, curtea apreciază că soluțiile, atât de fond, cât și cea de apel, au fost temeinice și legale, motivul de dizolvare invocat de reclamant neîncadrându-se în dispozițiile art. 232 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 31/1990.

De altfel și comisia de control, în septembrie 2004, avizase dizolvarea societății intimate pe un cu totul alt temei, respectiv pe dispozițiile art. 222 lit. b), d) și e) din Legea nr. 31/1990, pentru ca în final, această societate să fie dizolvată în temeiul dispozițiilor art. 359/2004, întrucât nu și-a preschimbat vechiul certificat de înmatriculare și cel de înregistrare fiscală. În consecință, curtea apreciază ca neîntemeiate criticile formulate, decizia din apel fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S.V., împotriva deciziei nr. 90/ A din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 noiembrie 2005.