ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 347/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12 mai 1999, la

Tribunalul București, reclamanta, P.U., a chemat în judecată pe pârâta, SC I.P.

SRL, și a solicitat anularea procesului verbal din 15 iulie 1998, prin care s-a

majorat capitalul social la 2.500.000 lei a actului adițional, și hotărârii A.G.A.

din 15 martie 1999, prin care s-a decis majorarea cu aportul exclusiv al

asociatului administrator, M.F.

Instanța de fond, prin sentința civilă 3408 din 17

iunie 1999, a respins ca tardivă acțiunea împotriva procesului verbal din 15

iulie 1998,și ca neîntemeiată, cererea de anulare a hotărârii A.G.A. din 15

martie 1999.

S-a reținut că reclamanta nu a respectat termenul de

15 zile, prevăzut de art. 131 alin. (2) din Legea 31/1990, pentru a ataca o

hotărâre contrară legii sau actului constitutiv, iar pe de altă parte,

hotărârea A.G.A. din 15 martie 1999, a respectat formalitățile cerute de lege,

adoptându-se cu majoritatea absolută la a doua convocare a A.G.A.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 203

din 24 ianuarie 2000, a admis apelul declarat de reclamantă și, desființând

sentința atacată, a trimis cauza spre rejudecare, considerând că instanța de

fond nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere-anularea actului adițional.

Curtea Supremă de Justiție, în recursul declarat de

pârâtă, prin decizia 1106 din 21 februarie 2001, a admis cererea și considerând

că instanța de apel nu a analizat modul în care s-a convocat A.G.A., atât la 15

iulie 1998, cât și la data de 15 martie 1999, a casat decizia curții de apel cu

trimitere spre rejudecare.

În rejudecare, instanța de apel, prin decizia civilă nr.

1447 din 7 noiembrie 2001, a admis apelul, a desființat sentința atacată, iar

pe fond, a admis acțiunea anulând procesul verbal al societății comerciale din

15 iulie 1998, precum și actul adițional din 20 iulie 1998, a anulat hotărârea

A.G.A. din 15 martie 1999, și a obligat pe pârâtă la 7.700.000 lei cheltuieli

de judecată.

Instanța de apel a reținut că nu au fost respectate

dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea 31/1990, convocarea fiind generică,

fără a prezenta ordinea de zi pentru ședința din 15 iulie 1998, iar pentru

aceea din 15 martie 1999, convocarea cuprindea o altă ordine de zi decât cea

discutată, încălcându-se dispozițiile art. 16 din contractul de societate.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a

declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ.

Astfel, recurenta susține că instanța de apel nu a

luat în considerație convocările prealabile ale adunării generale, ci numai

modificările prezentate. Atât prima convocare, cât și cea de-a doua, fiind prin

scrisori recomandate cu confirmare de primire, iar majorarea capitalului social

era impusă de O.U.G. nr. 32/1997.

În privința anulării Hotărârii A.G.A. din 15 martie

1999, recurenta susține că au fost convocări, atât pentru adunarea generală

extraordinară, cât și pentru adunarea generală ordinară care s-au realizat prin

scrisori recomandate.

Recursul este nefondat.

Dispozițiile art. 186 din Legea 31/1990, prevăd că

hotărârile asociaților se iau în adunarea generală, a cărei convocare trebuie

să cuprindă data și locul, precum și ordinea de zi.

Art. 117, din legea susmenționată, dispune cu titlu

de normă imperativă că, dacă în ordinea de zi figurează propuneri de modificare

a actului constitutiv, convocarea trebuie să cuprindă textul integral al

propunerilor.

Încălcarea acestor norme nu lasă nesancționată

conduita comercianților, care sunt obligați să respecte formalismul procedurii

de desfășurare a activității organului suprem de conducere a societății

comerciale.

Emiterea unor scrisori recomandate fără confirmarea

de primire, nu reprezintă o reală convocare a A.G.A., ci mai degrabă creează

confuzie față de publicitatea realizată prin ziarul E.I.

Scopul convocării îl reprezintă participarea

asociaților la dezbaterile problemelor ce formează ordinea de zi a ședinței,

pentru ca hotărârea A.G.A. să reprezinte voința reală a acestora.

Faptul că A.G.A. nu s-a întrunit la prima convocare,

nu îndreptățește pe nici unul din asociați să realizeze în alte forme decât

cele cerute de lege, înștiințarea pentru o nouă ședință A.G.A.

Fără a pune în discuție buna credință a părților,

este evident că lipsa confirmării de primire a scrisorilor recomandate, prin care

s-a realizat înștiințarea asupra adunării generale, nu poate avea efectele unei

convocări, în formele prescrise de lege.

Numai în condițiile în care A.G.A. nu întrunește

majoritatea pentru o hotărâre valabilă, statutul (art. 17) ca de altfel și art.

188 din Legea 31/1990, prevedea posibilitatea luării deciziei la o nouă convocare,

oricare ar fi nr. asociaților prezenți. Aceasta presupunea însă efectuarea unei

noi proceduri de convocare a A.G.A., în condițiile cerute de lege, privind

aducerea la cunoștință a datei locului și obiectului dezbaterilor.

Analizând judicios materialul probator, instanța de

apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care Curtea, în temeiul art.

312 C. proc. civ., o va menține, respingând recursul declarat împotriva

deciziei civile nr. 1447 din 7 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta, SC I.P. SRL

București, împotriva deciziei nr. 1147 din 7 noiembrie 2001, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 ianuarie

2003.