ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4269/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta S.N.P. P. S.A. București, sucursala P.

Mehedinți, a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. F.P. S.A. Semian, solicitând

ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea actului

adițional nr. 2 din 26 mai 1997, prin care S.C. F.P. S.A. Semian și-a majorat

capitalul social de la 3.200.000.000 lei la 4.700.000.000 lei.

Prin sentința nr. 745/C din 31 octombrie 2000,

Tribunalul Mehedinți, secția comercială și contencios administrativ, a respins

acțiunea formulată de reclamantă, reținând că majorarea capitalului social s-a

hotărât de adunarea generală a acționarilor cu respectarea condițiilor cerute

de lege în ceea ce privește consimțământul și reprezentarea reclamantei.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței mai sus menționate a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 408

din 3 mai 2001, pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a

reținut că acțiunea reclamantei a avut ca obiect constatarea nulității absolute

a unui act adițional și nu anularea hotărârii A.G.A., nefiind deci aplicabile

dispozițiile art. 131 pct. 6 din Legea nr. 31/1990 republicată; nu au fost

încălcate nici dispozițiile procedurale în materie și principiul publicității

la care a făcut trimitere apelanta.

Pe fondul cauzei a reținut că majorarea

capitalului social a fost hotărâtă în adunarea generală extraordinară din 26

iunie 997, trimiterea din actul adițional la o altă adunare din altă dată fiind

evident o eroare.

A mai reținut de asemenea că nerespectarea

condițiilor de convocare a A.G.A. nu interesează, pentru că nu s-a cerut

anularea hotărârii A.G.A., iar cât privește lipsa împuternicirii de

reprezentare din partea societății reclamante către cel care a semnat actul

pentru aceasta, a reținut că a fost un mandat aparent, obligatoriu pentru

reprezentant, iar faptul că acesta și-ar fi exercitat fraudulos atribuțiile

sale din mandat, în interesul terțului, nu a fost dovedit în cauză.

Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel

a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate,

în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând

admiterea acestuia în sensul constatării nulității absolute a actului adițional

și casării deciziei curții de apel, cu plata cheltuielilor de judecată, conform

art. 274 C. proc. civ.

Recurenta reclamantă a criticat hotărârea

instanței de apel, formulând următoarele motive de recurs:

1.- actul adițional nr. 2 a fost

încheiat cu încălcarea condițiilor de fond cerute de lege ad validitatem (lipsa

de consimțământ) și este lovit de nulitate absolută, nulitate care-și produce

efectele atât în cadrul unei acțiuni de drept comun, cât și în cadrul procesual

reglementat de Legea nr. 31/1990.

2.- greșit instanța de apel a

apreciat că ne aflăm în prezența unui mandat aparent în ceea ce-l privește pe

numitul B.M., deoarece acesta nu a avut niciodată un mandat general de

reprezentare în A.G.A. F.P. Mehedinți din partea recurentei și, în mod,

neîntemeiat, instanța de apel nu a analizat legalitatea convocării, motivând că

nu a fost investită cu acțiune în anularea hotărârii A.G.A., ci a actului

adițional;

3.- instanța nu a observat că era

necesară o expertiză de evaluare a aporturilor în natură la majorarea

capitalului social și a refuzat să se pronunțe asupra acestui aspect, ceea ce

ar fi atras desființarea retroactivă a actului juridic pe care ea l-a invocat,

potrivit art. 160 din Legea nr. 31/1990, nemodificată;

4.- actul adițional atacat nu a fost

consecința vreunei ședințe, astfel cum rezultă din chiar redactarea lui.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată următoarele:

În ce privește lipsa

consimțământului, ca o condiție de fond cerută de lege ad validitatem la

încheierea actului juridic, în speță, a actului adițional în discuție, se

reține că la data încheierii procesului verbal al A.G.E.A. din 26 iunie 1997,

când s-a hotărât majorarea capitalului social, numitul B.M. avea calitatea de

director – manager, fiind mandatat să reprezinte societatea reclamantă în

adunările generale ale pârâtei, inclusiv în cazul majorării de capital social

și la data respectivă nu a existat vreun act care să-i retragă această

împuternicire, reclamanta revocând mandatul acestuia abia la data de 5 martie

1998, când a comunicat noul reprezentant desemnat în locul lui, în persoana

numitului P.V.

Prin urmare, în mod corect s-a

reținut că în speță a funcționat o reprezentare aparentă, valabilă și

obligatorie din partea reprezentantului și nu i se poate opune pârâtei

obligativitatea unui mandat special pentru majorarea capitalului social, dacă

reclamanta nu i l-a și comunicat, cu atât mai mult, cu cât dacă reclamanta

aprecia că numitul B.M. și-a depășit mandatul încredințat, îl putea acționa în

judecată pentru obținerea unor eventuale despăgubiri.

Prin urmare, în cauză, se reține că

reclamanta a avut o reprezentare legală la încheierea actului adițional în

discuție, nefiind vorba despre lipsa consimțământului valabil exprimat și,

deci, nici de nulitatea absolută a actului.

Chiar în situația depășirii

mandatului încredințat sancțiunea era inopozabilitatea actelor managerului, dar

din probatoriul administrat rezultă că acestea au fost ulterior ratificate de

reclamantă.

În ceea ce privește susținerile

referitoare la nelegalitatea convocării A.G.A., corect s-a reținut că instanța

nu a fost investită cu o astfel de cerere și, oricum, față de faptul că la adunarea

generală a participat și directorul economic al reclamantei, rezultă că s-a

cunoscut ordinea de zi, - susținerile contrare fiind simple afirmații lipsite

de suport faptic și legal.

În consecință primele două motive de

recurs sunt neîntemeiate, cum neîntemeiat este și cel de-al treilea, deoarece

atât timp cât actul adițional a fost încheiat cu respectarea condițiilor

prevăzute de lege și a fost ratificat de reclamantă, nu se mai poate pune

problema unei incorecte evaluări a aporturilor în natură și aplicării textului

legal invocat.

Privind ultimul motiv de recurs, în

sensul că actul adițional nu este consecința vreunei ședințe, s-a reținut de

asemenea corect că el a fost hotărât în A.G.E.A. din 26 iunie 1997 și faptul că

s-a menționat din eroare, o altă dată, respectiv 26 mai 1997, când nu a avut

loc nici o adunare sau împrejurarea că nu s-a întocmit un act separat de

procesul verbal al ședinței sunt lipsite de relevanță, atât timp cât cererea de

majorare a capitalului social a fost supusă aprobării adunării generale a

acționarilor.

Astfel fiind, față de considerentele

mai sus arătate, neexistând nici un motiv de desființare a hotărârii curții de

apel în condițiile art. 304 C. proc. civ., aceasta va fi menținută ca legală și

temeinică și se va respinge recursul declarat în cauză de reclamantă, ca

nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

274 C. proc. civ., reclamanta va fi obligată să-i plătească intimatei – pârâte S.C.

F.P. S.A. Mehedinți suma de 7.500.000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Mehedinți,  împotriva

deciziei nr. 408 din 3 mai 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Obligă recurenta la plata sumei de 7.500.000 lei

cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă S.C. F.P. S.A. MEHEDINȚI.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 6 noiembrie 2003.