ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4269/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Mehedinți, a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. F.P. S.A. Semian, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea actului adițional nr. 2 din 26 mai 1997, prin care S.C. F.P. S.A. Semian și-a majorat capitalul social de la 3.200.000.000 lei la 4.700.000.000 lei. Prin sentința nr. 745/C din 31 octombrie 2000, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că majorarea capitalului social s-a hotărât de adunarea generală a acționarilor cu respectarea condițiilor cerute de lege în ceea ce privește consimțământul și reprezentarea reclamantei.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 408 din 3 mai 2001, pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, secția comercială. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că acțiunea reclamantei a avut ca obiect constatarea nulității absolute a unui act adițional și nu anularea hotărârii A.G.A., nefiind deci aplicabile dispozițiile art. 131 pct. 6 din Legea nr. 31/1990 republicată; nu au fost încălcate nici dispozițiile procedurale în materie și principiul publicității la care a făcut trimitere apelanta. Pe fondul cauzei a reținut că majorarea capitalului social a fost hotărâtă în adunarea generală extraordinară din 26 iunie 997, trimiterea din actul adițional la o altă adunare din altă dată fiind evident o eroare.

A mai reținut de asemenea că nerespectarea condițiilor de convocare a A.G.A. nu interesează, pentru că nu s-a cerut anularea hotărârii A.G.A., iar cât privește lipsa împuternicirii de reprezentare din partea societății reclamante către cel care a semnat actul pentru aceasta, a reținut că a fost un mandat aparent, obligatoriu pentru reprezentant, iar faptul că acesta și-ar fi exercitat fraudulos atribuțiile sale din mandat, în interesul terțului, nu a fost dovedit în cauză. Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia în sensul constatării nulității absolute a actului adițional și casării deciziei curții de apel, cu plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc.

civ. Recurenta reclamantă a criticat hotărârea instanței de apel, formulând următoarele motive de recurs: 1.- actul adițional nr. 2 a fost încheiat cu încălcarea condițiilor de fond cerute de lege ad validitatem (lipsa de consimțământ) și este lovit de nulitate absolută, nulitate care-și produce efectele atât în cadrul unei acțiuni de drept comun, cât și în cadrul procesual reglementat de Legea nr. 31/1990. 2.- greșit instanța de apel a apreciat că ne aflăm în prezența unui mandat aparent în ceea ce-l privește pe numitul B.M., deoarece acesta nu a avut niciodată un mandat general de reprezentare în A.G.A. F.P.

Mehedinți din partea recurentei și, în mod, neîntemeiat, instanța de apel nu a analizat legalitatea convocării, motivând că nu a fost investită cu acțiune în anularea hotărârii A.G.A., ci a actului adițional; 3.- instanța nu a observat că era necesară o expertiză de evaluare a aporturilor în natură la majorarea capitalului social și a refuzat să se pronunțe asupra acestui aspect, ceea ce ar fi atras desființarea retroactivă a actului juridic pe care ea l-a invocat, potrivit art. 160 din Legea nr. 31/1990, nemodificată; 4.- actul adițional atacat nu a fost consecința vreunei ședințe, astfel cum rezultă din chiar redactarea lui. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele: În ce privește lipsa consimțământului, ca o condiție de fond cerută de lege ad validitatem la încheierea actului juridic, în speță, a actului adițional în discuție, se reține că la data încheierii procesului verbal al A.G.E.A.

din 26 iunie 1997, când s-a hotărât majorarea capitalului social, numitul B.M. avea calitatea de director – manager, fiind mandatat să reprezinte societatea reclamantă în adunările generale ale pârâtei, inclusiv în cazul majorării de capital social și la data respectivă nu a existat vreun act care să-i retragă această împuternicire, reclamanta revocând mandatul acestuia abia la data de 5 martie 1998, când a comunicat noul reprezentant desemnat în locul lui, în persoana numitului P.V. Prin urmare, în mod corect s-a reținut că în speță a funcționat o reprezentare aparentă, valabilă și obligatorie din partea reprezentantului și nu i se poate opune pârâtei obligativitatea unui mandat special pentru majorarea capitalului social, dacă reclamanta nu i l-a și comunicat, cu atât mai mult, cu cât dacă reclamanta aprecia că numitul B.M.

și-a depășit mandatul încredințat, îl putea acționa în judecată pentru obținerea unor eventuale despăgubiri. Prin urmare, în cauză, se reține că reclamanta a avut o reprezentare legală la încheierea actului adițional în discuție, nefiind vorba despre lipsa consimțământului valabil exprimat și, deci, nici de nulitatea absolută a actului. Chiar în situația depășirii mandatului încredințat sancțiunea era inopozabilitatea actelor managerului, dar din probatoriul administrat rezultă că acestea au fost ulterior ratificate de reclamantă. În ceea ce privește susținerile referitoare la nelegalitatea convocării A.G.A., corect s-a reținut că instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere și, oricum, față de faptul că la adunarea generală a participat și directorul economic al reclamantei, rezultă că s-a cunoscut ordinea de zi, - susținerile contrare fiind simple afirmații lipsite de suport faptic și legal.

În consecință primele două motive de recurs sunt neîntemeiate, cum neîntemeiat este și cel de-al treilea, deoarece atât timp cât actul adițional a fost încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege și a fost ratificat de reclamantă, nu se mai poate pune problema unei incorecte evaluări a aporturilor în natură și aplicării textului legal invocat. Privind ultimul motiv de recurs, în sensul că actul adițional nu este consecința vreunei ședințe, s-a reținut de asemenea corect că el a fost hotărât în A.G.E.A. din 26 iunie 1997 și faptul că s-a menționat din eroare, o altă dată, respectiv 26 mai 1997, când nu a avut loc nici o adunare sau împrejurarea că nu s-a întocmit un act separat de procesul verbal al ședinței sunt lipsite de relevanță, atât timp cât cererea de majorare a capitalului social a fost supusă aprobării adunării generale a acționarilor.

Astfel fiind, față de considerentele mai sus arătate, neexistând nici un motiv de desființare a hotărârii curții de apel în condițiile art. 304 C. proc. civ., aceasta va fi menținută ca legală și temeinică și se va respinge recursul declarat în cauză de reclamantă, ca nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., reclamanta va fi obligată să-i plătească intimatei – pârâte S.C. F.P. S.A. Mehedinți suma de 7.500.000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Mehedinți, împotriva deciziei nr. 408 din 3 mai 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Obligă recurenta la plata sumei de 7.500.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă S.C. F.P. S.A. MEHEDINȚI. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2003.