ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4961/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4961/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra contestației în anulare de
față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de
20 septembrie 2004 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
comercială, petenții D.N., D.V.M. și N.G., au formulat, în contradictoriu cu
intimații SC C.P. SA, SC B.I.L., M.D. și M.N. contestație în anulare împotriva
deciziei nr. 2576, pronunțată la data de 15 mai 2004 de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția comercială, în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 5674/2001.
În motivarea contestației în
anulare, contestatorii au susținut următoarele:
- hotărârea instanței de recurs a
fost dată cu încălcarea prevederilor referitoare la competența materială de
soluționare a cauzei, în condițiile în care potrivit statutului SC C.P. SA
părțile au convenit printr-o clauză compromisorie soluționarea litigiilor
dintre asociați de către Comisia de arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și
Industrie a României;
- instanța de recurs nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate, respectiv asupra
admisibilității acțiunii în constatarea nulității absolute a actelor notariale
de majorare a capitalului social din 28 mai 1998 și 11 august 1998, a
declarațiilor notariale din 3 septembrie 1998 și 18 octombrie 1998 și a
cererilor de mențiuni din 18 septembrie 1998 și 26 octombrie 1998;
- instanța de recurs nu s-a
pronunțat și asupra motivului prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 1 C. proc.
civ., referitor la nelegala constituire a instanței de apel prin participarea
la judecată a unui judecător incompatibil;
- instanța de recurs nu s-a
pronunțat cu privire la mijloacele de probă administrate în cauză.
În drept, contestatorii și-au
întemeiat contestația pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
și art. 318 alin. (1) teza 1 și 2 C. proc. civ.
Contestația în anulare este
nefondată.
Trebuie precizat în prealabil că
fiind o cale extraordinară de atac contestația în anulare este admisibilă numai
pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, nesusceptibile de
multiplicare sau extrapolare.
Motivul prevăzut de dispozițiile
art. 317 alin. (1) teza 2, când hotărârea a fost dată cu încălcarea
dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, nu subzistă deoarece
este condiționat de ceea ce precizează art. 317 alin. (1), anume dacă el nu a
putut fi invocat pe căile ordinare de atac și aceasta, în considerarea
caracterului subsidiar al căilor de atac, care interzice utilizarea unei căi de
atac extraordinare, de retractare, atunci când partea are deschisă cale de atac
de reformare.
Ori, în cauză, nici în apel și nici
în recurs, contestatorii, în calitate de apelanți și recurenți nu au invocat
acest motiv de ordine publică privitor la competența materială a instanțelor
judecătorești de a soluționa cauza, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de ipoteza art. 317 alin. (1) teza 2 C. proc. civ.
Motivul întemeiat pe dispozițiile
art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., nu poate fi primit deoarece,
nepronunțarea instanței de recurs asupra mijloacelor de probă administrate în
cauză, nu constituie ipoteza textului de lege invocat, text care se referă la
erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării
recursului și nu cu privire la erori de judecată.
Referitor la motivul întemeiat pe
dispozițiile art. 318 alin. (1) teza 2, omisiunea cercetării motivelor de
casare sau modificare invocate, susținerea este nefondată.
Deși recursul nu a fost motivat în
drept decât formal, cu o trimitere generică la dispozițiile art. 301 și art.
305 C. proc. civ., instanța de recurs, în considerarea art. 306 alin. (3) C.
proc. civ., a încadrat și sistematizat motivele în dispozițiile art. 304 pct. 7,
8, 9 și 10 C. proc. civ., pe care le-a analizat.
Dispozițiile art. 318 alin. (1) teza
2 C. proc. civ., au în vedere motivele de casare sau modificare nu argumentele
invocate în susținerea motivelor, argumente subsumate criticilor de
nelegalitate și netemeinicie ce formau obiectul recursului în reglementarea acestuia
la data pronunțării lui, ori Curtea a examinat cele patru motive de recurs
reținute din dezvoltările formulate.
Cât privește omisiunea instanței
de recurs de a se pronunța asupra nelegalei constituiri a completului în apel,
acest motiv nu a fost invocat în recurs nici chiar în maniera de redactare a
recursului prin prezentarea unor argumente nesistematizate pe motive de casare
sau modificare.
Așa fiind, Înalta Curte va respinge
contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de contestatorii D.N., D.V.M. și N.G., împotriva deciziei nr. 2576
din 15 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
comercială.
I
revocabilă
.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 21 octombrie 2005.