- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 21 octombrie 2005
Decizia nr. 4961/2005 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — contestație în anulare
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 20 septembrie 2004 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, petenții D.N., D.V.M. și N.G., au formulat, în contradictoriu cu intimații SC C.P. SA, SC B.I.L., M.D. și M.N. contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2576, pronunțată la data de 15 mai 2004 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 5674/2001. În motivarea contestației în anulare, contestatorii au susținut următoarele: - hotărârea instanței de recurs a fost dată cu încălcarea prevederilor referitoare la competența materială de soluționare a cauzei, în condițiile în care potrivit statutului SC C.P.
SA părțile au convenit printr-o clauză compromisorie soluționarea litigiilor dintre asociați de către Comisia de arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României; - instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate, respectiv asupra admisibilității acțiunii în constatarea nulității absolute a actelor notariale de majorare a capitalului social din 28 mai 1998 și 11 august 1998, a declarațiilor notariale din 3 septembrie 1998 și 18 octombrie 1998 și a cererilor de mențiuni din 18 septembrie 1998 și 26 octombrie 1998; - instanța de recurs nu s-a pronunțat și asupra motivului prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., referitor la nelegala constituire a instanței de apel prin participarea la judecată a unui judecător incompatibil; - instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la mijloacele de probă administrate în cauză.
În drept, contestatorii și-au întemeiat contestația pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și art. 318 alin. (1) teza 1 și 2 C. proc. civ. Contestația în anulare este nefondată.
Trebuie precizat în prealabil că fiind o cale extraordinară de atac contestația în anulare este admisibilă numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, nesusceptibile de multiplicare sau extrapolare.
Motivul prevăzut de dispozițiile art. 317 alin. (1) teza 2, când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, nu subzistă deoarece este condiționat de ceea ce precizează art. 317 alin. (1), anume dacă el nu a putut fi invocat pe căile ordinare de atac și aceasta, în considerarea caracterului subsidiar al căilor de atac, care interzice utilizarea unei căi de atac extraordinare, de retractare, atunci când partea are deschisă cale de atac de reformare. Ori, în cauză, nici în apel și nici în recurs, contestatorii, în calitate de apelanți și recurenți nu au invocat acest motiv de ordine publică privitor la competența materială a instanțelor judecătorești de a soluționa cauza, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de ipoteza art. 317 alin. (1) teza 2 C. proc. civ.
Motivul întemeiat pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., nu poate fi primit deoarece, nepronunțarea instanței de recurs asupra mijloacelor de probă administrate în cauză, nu constituie ipoteza textului de lege invocat, text care se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și nu cu privire la erori de judecată.
Referitor la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza 2, omisiunea cercetării motivelor de casare sau modificare invocate, susținerea este nefondată. Deși recursul nu a fost motivat în drept decât formal, cu o trimitere generică la dispozițiile art. 301 și art. 305 C. proc. civ., instanța de recurs, în considerarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., a încadrat și sistematizat motivele în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., pe care le-a analizat. Dispozițiile art. 318 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., au în vedere motivele de casare sau modificare nu argumentele invocate în susținerea motivelor, argumente subsumate criticilor de nelegalitate și netemeinicie ce formau obiectul recursului în reglementarea acestuia la data pronunțării lui, ori Curtea a examinat cele patru motive de recurs reținute din dezvoltările formulate.
Cât privește omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra nelegalei constituiri a completului în apel, acest motiv nu a fost invocat în recurs nici chiar în maniera de redactare a recursului prin prezentarea unor argumente nesistematizate pe motive de casare sau modificare. Așa fiind, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii D.N., D.V.M. și N.G., împotriva deciziei nr. 2576 din 15 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2005.