ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2666/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1634

din 29 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Vaslui a fost respinsă acțiunea

promovată de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău în contradictoriu cu SC A. SA

Bârlad.

Prin decizia comercială nr. 100

din 27 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială,

apelul declarat de reclamanta S.I.F. M. a fost respins, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că referitor la convocarea apelantei aceasta s-a făcut

prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, deoarece acțiunile

societății sunt nominative, astfel încât, în cauză, fiind aplicabile

prevederile art. 117 pct. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată a fost respectat

termenul de 15 zile referitor la convocare. La data de 06 iunie 2003, prin raportul

comisiei de cenzori ai societății a fost aprobată majorarea de capital, din

această comisie de cenzori făcând parte și C.V., salariat al apelantei, iar la

data de 26 iulie 2003 a avut loc A.G.E.A. societății în cadrul căreia s-a

discutat aceeași majorare. Având în vedere acest fapt, precum și corespondența

existentă între societăți, care este anterioară adunării, apelantul a avut

cunoștință de tot ceea ce urma să facă obiectul adunării din 22 noiembrie 2003.

Susținerea acestuia potrivit

căreia în convocare nu au fost menționate explicit toate problemele care urmau

să facă obiectul adunării sunt contrazise de însuși textul convocării precum și

de conținutul mandatului dat reprezentantului acesteia, aflat la dosarul

cauzei. De altfel, prin adresele nr. 71/2003, 2879/2003 și 5261/2003 reclamanta

a fost înștiințată că această A.G.E.A. va avea ca obiect, rediscutarea majorării

de capital, fiindu-i acordată și posibilitatea de a participa la majorarea

capitalului social prin aporturi care să îi ofere posibilitatea păstrării

procentului de acțiuni deținut.

Cu privire la lipsa datei de

referință, intimatul este o societate închisă, fără modificări în structura

acționariatului, iar legat de neacordarea dreptului de preferință, în cauză

sunt aplicabile dispozițiile art. 213 din Legea nr. 31/1990.

Totodată, conform art. 216

acțiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre

subscriere acționarilor existenți, iar operațiunea de majorare fără acordarea

dreptului de preferință este lovită de nulitate absolută, dar această prevedere

nu poate fi analizată decât în întregul ei. Astfel, art. 208 din Legea nr. 31/1990

(213, după modificarea legii) prevede că majorarea capitalului poate avea loc,

în bani sau cu aporturi în natură, prin subscripție publică de valori mobiliare,

conform O.U.G. nr. 28/2002. Acest act normativ reglementează normele care

guvernează societățile constituite prin subscripție publică, sau ceea ce se

numesc societăți deschise (art. 4 din ordonanță) or, această majorare de

capital nu s-a făcut prin ofertă publică și pentru intimată era obligatoriu să

procedeze la această majorare, potrivit contractului de privatizare.

Aportul în numerar de

508.660 lei ROL s-a depus numai pentru rotunjirea sumei adusă ca aport, pentru

o mai bună diviziune a cifrei matematice.

În sprijinul celor susținute

vin și dispozițiile deciziei nr. 1445 din 03 mai 2006, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, care menține soluția dată în apel prin care a

fost respinsă acțiunea promovată de S.I.F. M. SA Bacău privind anularea

Hotărârii A.G.E.A. din 26 iulie 2003 privind majorarea de capital social,

precum și a actului adițional la statutul și contractul societății care pentru

prezentul apel are caracterul de autoritate de lucru judecat pentru motivele de

apel invocate.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs reclamanta invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7, 8,

9 C. proc. civ., susținând, în esență că, hotărârea A.G.E.A. este nulă absolut,

instanța de apel ca și cea de fond nesocotind dispozițiile art. 117 alin. (2), (3),

(7) și (8) din Legea nr. 31/1990, Republicată, de ordine publică, prevăzute sub

sancțiunea nulității absolute.

Sub acest aspect, a arătat

că legea ca și statutul societății în art. 13 prevăd condițiile în care trebuie

făcută convocarea adunării, nefiind posibilă dovada decât în limitele arătate,

iar nerespectarea și numai a uneia dintre condiții este suficientă pentru a

atrage operarea sancțiunii.

Referitor la majorarea

capitalului social au fost încălcate dispozițiile art. 210 din Legea nr. 31/1990,

Republicată neexistând o hotărâre de principiu prin care să se fi hotărât

majorarea capitalului și numirea unei comisii de experți în vedere evaluării

capitalului în natură, supraevaluat și fără acordarea primei de emisiune,

contrar dispozițiile art. 205 și 215 din Legea nr. 31/1990, Republicată

coroborate cu Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1990.

Recursul este nefondat.

Recurenta invocă, în drept,

dispozițiile art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., fără a dezvolta criticile dar,

prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că

hotărârea instanței de apel este motivată corespunzător, conținând premisele de

fapt și de drept la care se referă art. 261 pct. 5 C. proc. civ., iar în

privința art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta nu poate fi reținut ca incident

în cauză, instanța nedenaturând înțelesul vădit neîndoielnic al actului juridic

dedus judecății în sensul prevăzut de textul de lege.

În privința ultimului motiv

de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că hotărârea

este legală.

Astfel, în cauză, fiind

vorba de o societate la care toate acțiunile sunt nominative, convocarea s-a

făcut în condițiile art. 117 pct. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată, așa cum

a fost modificat prin Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, în vigoare la data

adoptării hotărârii, legiuitorul prevăzând la acea dată prin derogare de la

dispozițiile art. 117 alin. (2) și (3) din aceeași lege, convocarea prin

scrisoare recomandată, cu titlu obligatoriu, în afara situației când statutul o

interzice, or, art. 13 din statutul la care face trimitere recurenta a fost

adoptat anterior modificării legii încât nu se poate reține că art. 13 din

statut vizează tocmai această situație, iar excepțiile sunt de strictă

interpretare.

Cât privește termenul de 15

zile, a fost respectat față de data de 4 noiembrie 2003 la care a fost expediată

scrisoarea de convocare.

Pe de altă parte, referirea

instanței de apel și la alte împrejurări de natură a confirma încă odată că au

fost respectate întocmai cerințele legii aplicabile, sub aceste aspecte, nu

este de natură a afecta hotărârea de nelegalitate.

Cât privește susținerea

potrivit căreia instanța de apel a ignorat critica legată de cerința legii ca

în convocator să fie menționată explicit ordinea de zi, și să cuprindă textul

integral al modificării actului consfințit, de asemenea, nu este fondată,

verificarea legalității hotărârii instanței de fond fiind realizată și sub

acest aspect, iar potrivit dovezilor de la dosar rezultă că în convocator s-au

precizat explicit toate aspectele criticate, nefiind încălcate, deci, nici

dispozițiile art. 117 alin. (7) și (8) din aceeași lege.

Referitor la majorarea

capitalului social, recurenta nu face decât să reitereze criticile formulate

prin cererea de chemare în judecată, fără a preciza în concret nelegalitatea

hotărârii instanței de apel din perspectiva interpretării și aplicării legii în

vigoare, fiind dovedit că majorarea capitalului social la care putea, de

altfel, participa și recurenta, a avut loc la o societate închisă, cu un

acționariat neschimbat, în executarea contractului de privatizare prin aport în

natură, existând și o aprobare a majorării, confirmată de o judecată

anterioară.

Prin urmare, nici criticile

legate de modul de evaluare a capitalului social și neacordarea primei de

emisie nu pot fi primite pentru argumentele reținute justificat din punct de

vedere legal, de către instanța de apel încât, în baza art. 312 (1) și (2) C.

proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău împotriva deciziei nr. 100 din 27 noiembrie

2006 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2007.