ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2666/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1634 din 29 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Vaslui a fost respinsă acțiunea promovată de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău în contradictoriu cu SC A. SA Bârlad. Prin decizia comercială nr. 100 din 27 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, apelul declarat de reclamanta S.I.F. M. a fost respins, ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că referitor la convocarea apelantei aceasta s-a făcut prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, deoarece acțiunile societății sunt nominative, astfel încât, în cauză, fiind aplicabile prevederile art. 117 pct. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată a fost respectat termenul de 15 zile referitor la convocare.

La data de 06 iunie 2003, prin raportul comisiei de cenzori ai societății a fost aprobată majorarea de capital, din această comisie de cenzori făcând parte și C.V., salariat al apelantei, iar la data de 26 iulie 2003 a avut loc A.G.E.A. societății în cadrul căreia s-a discutat aceeași majorare. Având în vedere acest fapt, precum și corespondența existentă între societăți, care este anterioară adunării, apelantul a avut cunoștință de tot ceea ce urma să facă obiectul adunării din 22 noiembrie 2003. Susținerea acestuia potrivit căreia în convocare nu au fost menționate explicit toate problemele care urmau să facă obiectul adunării sunt contrazise de însuși textul convocării precum și de conținutul mandatului dat reprezentantului acesteia, aflat la dosarul cauzei.

De altfel, prin adresele nr. 71/2003, 2879/2003 și 5261/2003 reclamanta a fost înștiințată că această A.G.E.A. va avea ca obiect, rediscutarea majorării de capital, fiindu-i acordată și posibilitatea de a participa la majorarea capitalului social prin aporturi care să îi ofere posibilitatea păstrării procentului de acțiuni deținut. Cu privire la lipsa datei de referință, intimatul este o societate închisă, fără modificări în structura acționariatului, iar legat de neacordarea dreptului de preferință, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 213 din Legea nr. 31/1990. Totodată, conform art. 216 acțiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere acționarilor existenți, iar operațiunea de majorare fără acordarea dreptului de preferință este lovită de nulitate absolută, dar această prevedere nu poate fi analizată decât în întregul ei.

Astfel, art. 208 din Legea nr. 31/1990 (213, după modificarea legii) prevede că majorarea capitalului poate avea loc, în bani sau cu aporturi în natură, prin subscripție publică de valori mobiliare, conform O.U.G. nr. 28/2002. Acest act normativ reglementează normele care guvernează societățile constituite prin subscripție publică, sau ceea ce se numesc societăți deschise (art. 4 din ordonanță) or, această majorare de capital nu s-a făcut prin ofertă publică și pentru intimată era obligatoriu să procedeze la această majorare, potrivit contractului de privatizare. Aportul în numerar de 508.660 lei ROL s-a depus numai pentru rotunjirea sumei adusă ca aport, pentru o mai bună diviziune a cifrei matematice.

În sprijinul celor susținute vin și dispozițiile deciziei nr. 1445 din 03 mai 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care menține soluția dată în apel prin care a fost respinsă acțiunea promovată de S.I.F. M. SA Bacău privind anularea Hotărârii A.G.E.A. din 26 iulie 2003 privind majorarea de capital social, precum și a actului adițional la statutul și contractul societății care pentru prezentul apel are caracterul de autoritate de lucru judecat pentru motivele de apel invocate. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., susținând, în esență că, hotărârea A.G.E.A. este nulă absolut, instanța de apel ca și cea de fond nesocotind dispozițiile art. 117 alin. (2), (3), (7) și (8) din Legea nr. 31/1990, Republicată, de ordine publică, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

Sub acest aspect, a arătat că legea ca și statutul societății în art. 13 prevăd condițiile în care trebuie făcută convocarea adunării, nefiind posibilă dovada decât în limitele arătate, iar nerespectarea și numai a uneia dintre condiții este suficientă pentru a atrage operarea sancțiunii. Referitor la majorarea capitalului social au fost încălcate dispozițiile art. 210 din Legea nr. 31/1990, Republicată neexistând o hotărâre de principiu prin care să se fi hotărât majorarea capitalului și numirea unei comisii de experți în vedere evaluării capitalului în natură, supraevaluat și fără acordarea primei de emisiune, contrar dispozițiile art. 205 și 215 din Legea nr. 31/1990, Republicată coroborate cu Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1990.

Recursul este nefondat. Recurenta invocă, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., fără a dezvolta criticile dar, prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că hotărârea instanței de apel este motivată corespunzător, conținând premisele de fapt și de drept la care se referă art. 261 pct. 5 C. proc. civ., iar în privința art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta nu poate fi reținut ca incident în cauză, instanța nedenaturând înțelesul vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății în sensul prevăzut de textul de lege. În privința ultimului motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că hotărârea este legală.

Astfel, în cauză, fiind vorba de o societate la care toate acțiunile sunt nominative, convocarea s-a făcut în condițiile art. 117 pct. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, în vigoare la data adoptării hotărârii, legiuitorul prevăzând la acea dată prin derogare de la dispozițiile art. 117 alin. (2) și (3) din aceeași lege, convocarea prin scrisoare recomandată, cu titlu obligatoriu, în afara situației când statutul o interzice, or, art. 13 din statutul la care face trimitere recurenta a fost adoptat anterior modificării legii încât nu se poate reține că art. 13 din statut vizează tocmai această situație, iar excepțiile sunt de strictă interpretare.

Cât privește termenul de 15 zile, a fost respectat față de data de 4 noiembrie 2003 la care a fost expediată scrisoarea de convocare. Pe de altă parte, referirea instanței de apel și la alte împrejurări de natură a confirma încă odată că au fost respectate întocmai cerințele legii aplicabile, sub aceste aspecte, nu este de natură a afecta hotărârea de nelegalitate. Cât privește susținerea potrivit căreia instanța de apel a ignorat critica legată de cerința legii ca în convocator să fie menționată explicit ordinea de zi, și să cuprindă textul integral al modificării actului consfințit, de asemenea, nu este fondată, verificarea legalității hotărârii instanței de fond fiind realizată și sub acest aspect, iar potrivit dovezilor de la dosar rezultă că în convocator s-au precizat explicit toate aspectele criticate, nefiind încălcate, deci, nici dispozițiile art. 117 alin. (7) și (8) din aceeași lege.

Referitor la majorarea capitalului social, recurenta nu face decât să reitereze criticile formulate prin cererea de chemare în judecată, fără a preciza în concret nelegalitatea hotărârii instanței de apel din perspectiva interpretării și aplicării legii în vigoare, fiind dovedit că majorarea capitalului social la care putea, de altfel, participa și recurenta, a avut loc la o societate închisă, cu un acționariat neschimbat, în executarea contractului de privatizare prin aport în natură, existând și o aprobare a majorării, confirmată de o judecată anterioară. Prin urmare, nici criticile legate de modul de evaluare a capitalului social și neacordarea primei de emisie nu pot fi primite pentru argumentele reținute justificat din punct de vedere legal, de către instanța de apel încât, în baza art. 312 (1) și (2) C. proc.

civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău împotriva deciziei nr. 100 din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2007.